Coji de portocale

E ora 20:34. Hoinaream pe youtube si am gasit aceasta piesa:

Nu stiu cine e el si ea, nu i-am mai ascultat pana acum, dar imi place foarte mult piesa. A inspirat partial acest mesaj de azi.

M-a dus cu gandul la multe experiente traite, auzite de la altii sau citite. Mai avem 3 zile si terminam anul 2008. Stau si ma gandesc oare pentru mine acest aparent „sfarsit” vine cu bucurie si speranta? Astept oare acel „ceva” ce incepe odata cu schimbarea cifrei din 2008 in 2009? Dar tu? In mijlocul curateniei generale (pe care sunt sigur ca toti ati facut-o), ai avut vreme sa stai jos si sa rememorezi momente, intamplari, care sa vaapropie unul de altul? Nu vorbesc de certurile de peste an, de vorbele aruncate la nervi, de lacrimile varsate din cauza ca fie tu fie ea nu ati avut chef de povesti si v-ati repezit reciproc. Nu ma refer nici la momentele cand ati fost numai voi doi si fiecare isi dorea altceva si avea fiecare asteptarile personale de la partener.

Nu, nu de acele momente vreau sa-ti amintesti astazi. Vreau sa iti aduci aminte de clipele cand ai simtit ca parca zbori. Daca ea nu zambea, nu aveai nici tu chef de ras. Daca ochii ei varsau lacrimi si tacerea era apasatoare, ai tacut si tu si i-ai impartasit durerea. Lasa-ti mintea sa re-invie minutele de WOW-izare, cand un simplu sarut fugar, smuls in fuga, in drum spre serviciu, te aprindea si te tinea „in priza” pana seara.

Ia-ti o cafea/bere/pahar de vin/ lapte … orice bei tu cu placere si lasa acele momente sa invie incet in mintea ta. Leaga-le impreuna si fa un film frumos, o licoare care sa iti astampere setea, o mireasma placuta si ademenitoare care sa iti invie simturile.

Va doresc tuturor un 2009 in care sa faceti ce vreti voi. Nu mai incercati sa cantariti totul pana cand pierdeti oportunitatile. Ocaziile de a fi fericiti si de a valorifica timpul impreuna sunt asa putine, ca trebuie tinute ostatice atunci cand se ivesc 🙂 Nu mai lasati ‘cutuma, gura lumii si normalitatea’ sa va dicteze reactiile, sentimentele sau starile. Lasati inimile voastre sa respire aerul curat al spontaneitatii si al trairii momentului. Prea mult stricam noi cu programarile in viata.

Va doresc sa fiti ALIVE, not just living, cum spune si o veche cunostinta: 🙂

Articol din categoria: De suflet