Accent

Scrisul si cititul se invata de mici copii. Invatam sa scriem pe litere si sa citim pe silabe. Ne dam silinta si unii ajung chiar sa fie campioni la vorbit rapid. Cei mai buni si care au si avut o sansa buna, ajung sa ne citeasca textele alea inebunitoare de la reclamele pentru medicamente :).

In scris totul e clar, cu putine cunostinte de gramatica, punctuatie si ortografie, iti poti da seama foarte usor de ce anume vrea sa spuna un text dat.

In vorbire, insa, ca si in viata, conteaza de multe ori cum si unde punem accentul. Cum iti dai seama daca interlocutorul tau a spus nea sau ne-a; mai sau m-ai?

De cate ori „accentul” ne face sa pierdem ideea? Ne chinuim atat de mult sa transmitem cum dorim noi ca uitam sau ratam complet ce vroiam sa transmitem. Asa ajungem sa folosim orice truc posibil, ba chiar si accent fals ca amicul Ross mai jos, doar ca sa primim atentie, sa fim ascultati, sa fim cumva in centrul atentiei.

Toata lumea azi pune accente, da defintii, face aprecieri, dar eu zic atat: ceea ce simt astazi si ceea ce stiu, e tot ce am nevoie sa decid in dreptul meu. Tu ce faci? Nu te-ai saturat sa te incurci in accente si sa nu poti sa iti strigi sufletul fara filtre si cutume?

Deschide ochii. Se vede mult mai bine 🙂

Artist: Bosson. Versurile aici.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.