Indrazneste, incepe.

What you can do, or dream you can do, begin it. Boldness has genius, power and magic in it. – Goethe

Am gasit astazi acest citat din Goethe si mi-a placut foarte mult. Desi astazi oamenii sunt tot oameni ca si pe vremea lui Goethe, parca lumea in general nu mai are curaj. Parca ne-am pierdut acel moment decizional care are trebui sa vina dupa fiecare idee sau plan pe care il concepem.

Traim cu vise: „Mi-ar place sa…„, „Oare cum ar fi daca as incerca sa…„, „Doamne ce tare imi doresc sa…” si asa de rar alegem sa decidem si sa intram in realitatea lucrurilor pe care ni le dorim.

Cineva spunea odata ca iadul e pardosit cu intentii bune. Generalizand si aducand ideea asta la cei vi, e simplu sa vedem cum planuri si idei care pot fi chiar geniale nu se indeplinesc in realitate, tocmai pentru ca cei care le creaza nu au si curajul sa decida sa inceapa.

Alta vorba din popor spune ca „Teoria ca teoria, dar practica ne omoara.” Ca sa ai curaj, desi uneori e nebunie curata, si sa incepi cand toti din jur spun ca nu esti normal, e un lucru genial, cum spune si Goethe. Genial pentru ca numai o sclipire de geniu diferentiaza un matematician obisnuit de Einstein. Acel extra neuron. O sinapsa neuronala in plus. Putin mai mult curaj, un dram in plus de indrazneala creatoare, formatoare de realitate.

Orice vis e frumos si nu dezamageste cat e vis. In momentul in care iei decizia sa il si pui in aplicare, devine sigur uneori un motiv de stres. Poate cei din familie, prietenii sau cunoscutii se vor uita la tine ciudat. Poate sotia/sotul tau vor zice ca nu e ceva ce tu sa poti duce la bun sfarsit. Dar tu ai in minte acea imagine finala, de la capatul de dincolo al drumului, pe care ei nu o vad. Tocmai pentru ca ei se focalizeaza pe ceea ce vad, pe tine, cel de azi. Tu insa fii indraznet/indrazneata: priveste la finalul drumului, la ce poti deveni, nu la ce esti.

Americanii au o vorba: „Dream big!” Nu te poate opri nimeni sa visezi cele mai indraznete vise. Sa planuiesti cele mai grandioase scenarii pentru viata, cariera, familia ta. Indrazneste sa te uimesti pe tine. Impinge limita a ceea ce „poti” azi cat mai departe posibil. Nu exista o bucurie si o rasplata mai mare la final decat sa te uiti inapoia ta si sa recunosti:  daca nu indrazneam sa incep nu ajungeam la final niciodata.

Nu stiu in ce stadiu e viata ta astazi. Poate inca visezi. Poate ai planuri si nu ai curajul sa incepi sa faci ceva. Sau poate ca ai vise asa de mari incat pana si tu insuti le vezi nerealizabile.

Ai doua solutii: fie accepti ca esti mic si neputincios si nu faci nimic; fie cu toata indrazneala pe care nu o ai inca, sa decizi: incep. Ai citit bine, am zis pe care nu o ai inca, deoarece curajul nu-l vad a fi o stare de fapt ci un strigat de frica transformat intr-un urlet de auto-incurajare sa treci peste bariera din calea ta. In momentele de cumpana si de frica, in momentele limita cand nu vezi nici o solutia decat fuga, un strigat de biruinta inainte de lupta propriu-zisa te va aduce deasupra obstacolului din fata ta.

Si ce daca cei din jur vor rade? Si ce daca unii te vor numi nebun? Ei vor ramane la acelasi statut: by-standers. Participanti ne-activi. Se uita si cu asta raman. Tu insa vei culege roadele deciziei tale si vei fi incununat cu succes la final.

Si totul a inceput cu decizia de a prinde curaj si de a incepe.

Articol din categoria: De suflet