De ce este nevoie de salvamari la mare sau la piscinele publice? Pentru ca de multe ori, pana si cei mai vanjosi si aprigi dintre noi, putem fi surprinsi de un moment de slabiciune si am putea fi in pericol de a ne ineca. In astfel de momente, un salvamar de „meserie” sau de „ocazie” ne poate fi de mare ajutor.
„Oamenii sunt facuti pentru iubire, oamenii vor sa afle dragostea”… Cat de reala sau de imaginara este aceasta curiozitate? Cat de mult din noi, din eu-ul nostru cauta activ pe cineva pe care sa-l iubeasca si cat e „accident” sau „hazard”?
Unii cauta luni si ani de zile pe cineva care sa fie compatibil cu aspiratiile, portretele lor robot, imaginatia si idealurile lor vis-a-vis de sexul opus. Putini dintre ei pot spune increzatori ca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, au gasit pe cineva care sa fie exact ce cautau.
Mi-e si mai mila insa de cei care dupa ce au gasit partenerul cautat, in loc sa se bucure de el/ea si sa se scufunde in iubirea ce o primeste, se apuca sa „lucreze” si sa „transforme” ce a gasit, ca totusi dom’le sa il „aduca la o linie de plutire” si la un „standard” propriu. Si asa incepe de-personalizarea amaratului/ei de partener si cuplul de iubit-iubita devine de la o zi la alta tot mai mult un fel mascarada maestru-ucenic.
Rolul asumat de unul dintre ei care se crede superior (si face tot posibilul sa arate celuilalt asta) va rani si va duce la departarea constanta a celuilalt, care o perioada mai scurta sau mai lunga (depinzand de caracter, experienta, gradul de sinceritate si implicare in relatie, insa mai ales de dragostea pe care o poarta pentru partener) va incerca sa intre in „program” si sa se „supuna cerintelor”. I se va „explica” zilnic nu de ce un anumit lucru e mai bun decat cum stia el/ea, ci ca este bun pentru ca asa spun eu.
Si vine vremea cand apare o „greseala”, o „nebunie”, o supapa „explodata” sau orice alta „scapare” a „ucenicului” care va deveni „motiv” de santaj si presiune din partea „marelui maestru”. Cum indrazneste asta sa se arunce singur in valuri fara sa imi ceara permisiunea sau si mai grav, isi permita sa aiba curaj fara sa-l ia de la mine.
Indrazneste sa se bucure de ceva ce poate face din nou prin puterile personale, fara „ajutor” si fara „indicatii pretioase” si savureaza mai micul sau mai marele succes trait. De unde atata invidie? De ce masca asta? O inima care iubeste si e ranita nu raneste inapoi. Un suflet care da si nu primeste nu scuipa ura si nervi. Ci incearca sa treaca dincolo de aparente si sa re-descopere interiorul celuilalt, care poate si-a ridicat un zid de aparare, tocmai pentru ca ii este frica sa se mai lase descoperit.
Cum ar trebui sa fie relatia cu iubitul/iubita inimii tale?
Oare de ce pana si vorba folosita sa descrie aceasta imagine este „Iubitul inimii mele”. Adica cel care nu numai imi vede si admira trupul, ci imi cunoaste si e topit de inima mea si de adancimea ei. In complexitatea mea de fiinta umana, ma intelege, este fascinat de mine si se cufunda cu mine in temerile mele, in bucuriile mele. Imi impartaseste lacrimile si imi imbratiseaza oftaturile si in orice minut stie ce simt nu fiindca gura mea i-o spune ci pentru ca inima mea respira catre a lui/ei.
Esti azi in situatiile descrise aici? Sti ce ai nevoie tu acum in viata ta? Daca stai si iti analizezi nevoile fata in fata cu „oferta”, ce vei alege? Vrei recomandarea mea? De ce anume cred eu ca ai nevoie?
Nu de fericire, nu de lux, nu de bogatie si nici macar de cineva pe care sa-l multumesti sau ptr cine sa te daruiesti. Tu ai nevoie acum de impacare cu tine, sa te ierti si sa te accepti pe tine, sa te simti invingator/are si sa nu te compari cu victoriile/esecurile celor de langa tine.
Sa nu atragi catre tine dezastrele sau fericirile lor. Sa iti iei sufletul in causul palmelor si sa-l protejezi si sa te identifici din ce esti facut. Sa identifici cate te-au ranit si in ce fel si pe unde au intrat dincolo de „armura” ta si acele „gauri” sa incepi sa le acoperi.
Sa fii TU o persoana mai increzatoare in fortele tale si in ce STII si POTI sa faci tu, ca ai resurse de nu iti poti tu imagina. Greseala pe care multi o facem este ca avem o idee ne-realista, anume ca orice faci, sau nu faci, faci cu un motiv extern sau influentat de afara, de persoane, situatii, circumsatante si stari; cand de fapt TU nu te mai vezi pe TINE si resursele si capacitatile TALE, ci domina in tine ce SPUN, GANDESC sau TE PRESEAZA unul sau altul … sau CREZI tu ca o fac.
Prea des, in situatii de criza si cand nu avem raspunsuri asteptam asa sa pice de undeva din cer solutia sau sa ne vina ajutorul din exterior. Uitam ca avem in NOI resurse inimaginabile. Uneori salvamarul poti fi chiar TU, pentru tine.
Am terminat de spus ce simteam si acum, recitind tot inca o data, ma gandeam „De ce ai pus titlul ala? Deloc nu merge cu continutul”. Sau merge?
Articol din categoria: De suflet
2 comentarii
articolul acesta a fost scris anul trecut in septembrie, iar acum dupa mai bine de un an, ma ajuta enorm sa-l citesc, ENORM