Eu am iubit-o primul

De cand am auzit de sosirea EI am lacrimat. Imi doream o fetita foarte mult. Nu-mi venea sa cred ca va sosi. Apoi am auzit vestea socanta: s-ar putea naste cu malformatii grave, sau deloc. Nu, nu se poate! Nu acum Doamne! Nu mie! Te rog.

Nu pentru ca as fi fost un sfant, insa EL, acolo sus, m-a ascultat si mi-a dat-o vie, sanatoasa si intreaga. Abgar 10. Am vazut-o din primele ei minute de viata. Aceeasi gura ca si acum, care iti omoara timpanele si sperie toate animalele de casa pe unde mergem cu ea 🙂

Insa ochii aia mari si sinceri sunt de neinlocuit. Zilele astea a fost despartita de mine cateva zile. M-am topit cand am ajuns in bratele ei. Ma iubeste. Necomplicat si fara pretenii. Pur si simplu. Nu are motive istete, nu stie sa exprime multe insa  ma priveste ca si cum nu e altul ca tatal ei … si asta se simte. Mai adanc decat am crezut vreodata.

Sunt constient ca o sa vina vremea in care o sa se indragosteasca. O sa o iubeasca un baiat. Sper unul serios si real. Unul fara masca si agenda ascunsa. Unul care sa o respecte si s-o iubeasca. Unul care sa nu o vrea pentru trup ci pentru ce este ea si simte si reprezinta.

Altfel o sa ma ocup de el personal, cu atentie si migala, zile si nopti in sir, fara sa obosesc. Sunt capabil, asa ca nu ma tenta.

Eu am iubit-o primul!

P.S. > In curand:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.