In general nu imi conduc viata dupa filme, desi am vazut mii de filme. Si o sa mai vad. Unii citesc carti multe. E bine. Altii studiaza oamenii din jurul lor. Nu e rau. Eu vad filme. Mai multe de cat carti citite si oameni studiati. Multe. Des. Imi place sa regasesc stari si emotii transmise de trairile personajelor. Avantajul unui film fata de o piesa de teatru e ca filmul il poti vedea de cate ori vrei, mai ales acum cand poti cumpara DVD-ul si il ai acasa.
Vrei sa re-vezi o scena anume, care te-a impresionat? Pui DVD-ul in player si fast-forward-ezi la minutul dorit si privesti, te incarci si te inspiri din scena preferata. De cate ori vrei. De cate ori ai chef. De cate ori simti nevoia.
In viata de zi cu zi, traim filmele noastre. Fiecare isi face distributia si regia asa cum crede de cuviinta. Uneori, la inceput, nu ai o idee clara daca ai buget, actori si resurse sa faci filmul. Dar ai o idee. Te-a „prins” o stare, un mood, o anumite circumstanta, care te-a electrizat si a „triggered” in tine ceva ce nu ai stiut ca poti avea/experimenta/simti.
Traim zilnic asa cum vrem noi. Sau asa pretindem. In realitate, ceea ce traim si experimentam este in mare masura produsul vointei altora. Cand esti copil faci ce spune mama si tata. Faci ce zic ei, dar pastrezi in tine revolta si rascoala. Iti spui tie „lasa ca o sa cresc eu mare, nu mai fac niciodata ce vor altii”.
Ajungi mare, si de multe ori faci ce stii ca va impresiona sau o/il va aduce aproape pe cel/cea pe care ai pus „tinta”. Uneori constient, alteori nu, iti pui o masca si devi actor. Faci un teatru mai bun sau mai prost, in functie de buget si resurse. Iti pui in scena actiunile in asa fel incat sa ai o investitie minima, cu profit maxim.
In filme insa, cu cat esti mai bun in a nu fi TU, ci un personaj, cu atat esti mai apreciat. In viata reala, asta nu se accepta de catre cel de langa tine. E un tip de minciuna. Un fel de a te comporta care ti-l asumi, dar nu te reprezinta. Nu esti tu. Desi pare frumos din afara, manierat, educat, atent, curat si parfumat, omul asta este doar o spoiala, un var vopsit pe peretii unui mormant, care pe interior adaposteste oasele si putreziciunea infecta a mortilor ce sunt ingropati acolo.
Pe langa faptul ca te minti pe tine, si iti spui „WOW ce tare sunt, ce sfantoc si ce dorit de toti!„, ii minti si pe cei din jurul tau, care se acomodeaza cu ce prezinti pe „ecran”, ba chiar stau confortabil si savureaza pop-corn, in timp ce iti desfasori talentele. Ba mai auzi si expresii „Doamne ce natural e!” si te bucuri cu un ranjet satisfacut de privirile admirative ale fanelor disperate dupa un autograf, care se cer sa fie cat mai aproape de tine, idolul lor.
Ah, da. Am uitat un amanunt important: banii. Da, da, banii. Pentru unii, toate lucrurile importante trebuie sa se poata cumpara sau sa aiba pret, pentru a fi etichetate ca valoroase. Daca nu il costa bani, actorul nostru nu se duce, nu se arunca. Cum sa fie gratis? Cum adica din inima? Cum adica o vorba buna poate face minuni?!?! EU PLATESC domnule, o/il ingrop in bani…. of of, nebunule! Crezi ca stii atatea si nu stii nimic. Nu esentialul. Nu ce conteaza.
Pe cine intereseaza genericul de la sfarsit? Cine memoreaza locatiile unde s-a filmat filmul respectiv si tipul de rola de film folosit?? Cine sta sa-si noteze numele cascadorilor, listati la finalul filmului? Nimeni. Exact astfel de atitudine ai cand nu vezi esentialul si pierzi seva adevarata.
Dispozitia si starea sufleteasca pe care o are privitorul, intotdeauna, influenteaza imaginile si starile care le experimentezi vizionand un film. Aceeasi secventa te poate face sa razi, sa plangi sau sa te doara sau chiar sa te dezguste. Totul in functie de momentul ales pentru vizionare.
Avem temeri si frici. Incercam sa ne luptam cu ele. Zilnic. Nu vom gasi niciodata raspuns la toate intrebarile, nu pentru ca nu ar exista. Ci pentru ca nu vom putea inventa atatea intrebari, pe cate raspunsuri am putea gasi. Si atunci ce sa facem? Sa ne cheltuim forta si energia pe intrebari si raspunsuri? Pe cearta si dezbateri? Pe Discutii si conflicte?
Nu mai bine iei cat stii sigur si ce simti ca TE reprezinta si fugi cu starea si momentul ala, inainte, in viata, fara sa te opresti, fara sa te uiti inapoi si fara sa stai sa inventezi scuze si posibile motive pentru care Pamantul se invarte in jurul Soarelui, sau apa ingheata la 0 grade.
Ca sa fii un om puternic, nu trebuie sa ai ci trebuie sa te cunosti. Tu pe tine. Numele tau trebuie sa fie rostit nu cu frica, ci cu respect. Nu cu durere ci cu dor. Nu pe ascuns ci la locuri deschise. Caracterul nu sta in ce vorbesti, ci in ceea ce faci. Uneori se prea poate sa nu mai ai putere sa si vorbesti, dar faptele tale vor striga tare si clar ce ai in interior.
Atunci cand nu mai ai nimic, abia atunci ai totul. Abia atunci poti sa iti vezi posibilitatile. Si crede-ma, sky is the limit.
Articol din categoria: De suflet
0 comentarii