Atipic e (intotdeuna) anormal?

Oamenii in jurul nostru apreciaza si tind spre orice este asa-numit „normal„.

Avem constructii frazale care o arata la tot pasul: „Nu e normal asa ceva!„, „Tu nu esti normal(a)!„, „Un om normal nu ar face/gandi/actiona asa!„, „Asta numai un nebun ar face” etc.

De ce ar trebui sa fim normali? Si ce anume contine termenul asta? Exista vreun etalon cu o lista de specificatii, prin care sa te „masori”? A inventat cineva „normalomentrul” si nu m-a anuntat si pe mine?

Daca 1000 de oameni fac o chestie la fel, asta ii face pe ei normali si pe mine atipic, pentru ca eu nu o fac ca ei?

Daca in grupul lor de prieteni/cunostinte, au anumite valori si obiceiuri, care ei intre ei si le „legifereaza” ca „NORMAL”, asta inseamna ca viata s-a sfarsit pentru toata omenirea care NU face parte din acea „elita”? In puii mei!!!

Daca tu cu omul de langa tine aveti o relatie in care el/ea nu citeste nimic din ce faci, felul in care te prezinti si esti, si trebuie de fiecare data sa ii faci HARTA scrisa catre inima ta si ce vrei sa exprimi din ea…asta nu inseamna ca altul, care din respiratie si priviri transmite, si celalalt intelege chiar mai multe decat ar fi inteles daca i s-ar fi GRAIT vorbele… nu inseamna deci ca aia sunt anormali.

Prefer asa anormal decat sa va iau voua normalul ala rece si calculat si cu reguli si cu liste de TO DO si cu afaceri si cu toate. Luati voi normalul si mancati-l. Eu raman cu anormalul. Asa putin si poate ostracizat cum e, dar SUNT EU si ma reprezinta.

Daca vreau teatru, ma duc la teatru si platesc bilet sa vad pe aia cum se dau drept altcineva.

Articol din categoria: De suflet