Redescoperindu-ne copiii

Ca tata, de multe ori esti plecat cu „treburi”, ingrijindu-te de mancarea, hainele, banii si bunastarea familiei tale. Da, stiu, sunt si femei/sotii de cariere, care aduc mai mult financiar acasa, decat sotii lor. Dar despre ele las femeile sa vorbeasca. 🙂

Revenind la „meseria” de tata, recunosc ca am destul de putin timp sa petrec cu ei, copiii mei. Insa atunci cand se intampla sa reusesc asta cateva zile la rand, observ cat de minunati sunt. Realizez ca dincolo de o sursa de zgomot si stres extra, dupa o zi grea la birou, ei sunt sursa de bucurie si viata, daca sti sa ii privesti asa.

De sarbatorile acestea, mai mult parca decat in anii trecuti, am facut un fel de promisiune mie insumi, de a ma implica mai mult in activitatile lor. Am vrut sa fiu „acasa” mai prezent decat doar 2-3 ore cand ajung de la serviciu. Am descoperit ca am copii mari, crescuti, minunati si care iti transmit o stare de bine si de pofta de viata.

Nu stiam multe despre ei. Nu am avut de multe ori timp sa ii ascult. Eram ocupat cu altele. Le motivam de multe ori, cand ma strigau sa vin sa imi arate una-alta, ca „tata e ocupat, sa va poata aduce voua de toate”.

In concediul acesta am fost „calare pe ei” 🙂 dar deloc nu s-au suparat.

Ce am aflat despre ei? Multe.

Fiu-mi-o are la pat, sub plapuma, o intreaga armata de roboti, tancuri, masinute de toate culorile si dimensiunile, sepci, ochelari de soare, costumul de Spiderman, ciorapii de facut flotari 🙂 etc Ma si miram cum poate dormi pe perna aia. Pana am aflat ca „pai mai tata, eu nu dorm pe perna, ca e un deal prea mare” :))

La cutia lui cu jucarii si in sertarele atribuite lui, aranjate intr-o ordine care mi-a starnit invidia, are tot ce trebuie pentru un adevarat … „doctor” ….. „soldat” …. „chirug plastic” …. „spiderman” …. „profesor” … „fotbalist” …. „bucatar”. Citatele nu-mi apartin 🙂

Nu stiam ca daca „nu te legi la sireturi bine, se poate sa iti pierzi sosetele pe strada” si nici ca „oamenii buni ajung bunici, insa oamenii rai mor fara nepoti” 🙂

Cu el e mai usor de comunicat decat cu fiica-mea. El are deja 5 ani jumate. Ea are numai 2 jumate.

Am fost „imbaiat” si servit cu „ciiiai” fierbinte dimineata si dorea sa-i serversc eu „cshereale cu lapte”.

In noaptea de revelion, la artificii, eram avertizat „ioai tata, a de capu meu, e bumba, ghija maie!!!” si nu ma puteam trezi in nici o dimineata, fara ca in pat cu noi, parintii, sa nu fie si mandra de ea. Ba cu un picior la mine pe fata, ba incolacita dupa gatul meu.

TU, tata de unu sau „n” copii, ii cunosti?

Se simt stanjeniti cand ajungi tu acasa? Te stiu numai ca un zbir care intri nervos si trantesti toate si daca ai ceva discutii cu nevasta, iti reversi nervii pe ei?

Nu-ti fie frica sa lasi emotiile si dragostea sa treaca de barierele de „macho” si „business attire”, sa ajunga la ei si sa se hraneasca cu ea. Nu-ti fie frica sa le arati ca ii iubesti, nu numai aducand bani acasa (pe care, de altfel, ei nu ii pot aprecia si nici cuantifica) ci si prin vorbe, gesturi si creand circumstante, in care ei sa se simta iubiti, siguri pe ei si sa aiba indrazneala sa fie sinceri cu tine.

Cu mama e mai usor, cu noi, tatii, copiii comunica mai greu si mai rar. Hai sa schimbam asta. Facem un deziderat pentru 2010?

Articol din categoria: Generale