Citate din necelebritate

Uneori cand gasesti ceva frumos, impresionant si parca atat de hipnotic de patrunzator, nu te poti abtine sa nu citesti pana la capat. Nici macar nu trebuie sa fie scris de Eminescu, Noica, Newton sau Kant. Pentru ca e scris dupa inima ta. Pe sufletul tau. Si adori ce citesti. Am gasi si eu ceva astazi, aici:

Plangi, plangi atat de mult ca uneori nu mai tii sirul lacrimilor. Plangi cand pleci de acasa si-ti lasi mama in poarta. Plangi ca nu mai esti copil si ce simplu era si cat de greu e acum. Plangi ca vrei un copil. Plangi si cand il ai. Si nimeni, absolut nimeni nu plange ca tine ca atunci cand il simti, cum se misca, cum respira… copilul tau.

Razi, razi cu pofta din orice, mai ales atunci cand bei un pahar cu vin. Razi cand dansezi, razi cand te intalnesti cu el. Razi de emotie. Razi si-ti place. Esti frumoasa. Si nimeni nu poate rade ca tine ca atunci cand il zaresti venind cu un buchet de zambile. E numai el. El si-o lume intreaga.

Tremuri pentru ca stii ca nu te mai poti intoarce. Stii ca esti femeie. Stii ca e greu. Tremuri cand pleci, tremuri cand vii, tremuri sa-i vezi. Si nimeni nu tremura ca tine ca atunci cand esti mireasa. Si toata lumea e la picioarele tale. Iar tu esti a lui.

Oftezi cand nu mai poti. Caci nu le poti face pe toate. Oftezi cand il certi. Oftezi cand trebuie sa pleci si-i vezi ochii inlacrimati. Oftezi la sfarsitul liceului si dupa ultimul an de facultate. Oftezi pentru ce a trecut si ce va veni. Si nimeni nu poate ofta ca tine ca atunci cand iubesti.

Iubesti, iubesti marea si cerul, iubesti sa fugi pana nu mai poti respira, iubesti melancolia si visarea. Iubesti sa mergi pe trotuar iar el sa te intampine surazand, iubesti sa taci la fel cum iubesti sa vorbesti. Iubesti sa fii tu. Si nimeni nu poate iubi ca tine.

Daca ne-am opri din toate astea nu am mai fi noi. Si radem si plangem si filozofam si despicam firul in patru si alergam si mai si urlam si ne indragostim si iubim cu foc si respiram si zburam cu voi si ne trezim si adormim si visam si traim. Si suntem noi si sunteti voi… Si noi avem sansa de a da viata si noi suntem femei…

Cat suntem de constienti de ce avem acum? Cand deja ai pierdut pe cineva foarte drag in viata, nu-i asa ca te ingrozeste orice despartire, orice posibilitate de a pierde din nou?

Spune-i ca-l/o iubesti, spune-i azi. Poate ziua de maine nu mai vine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.