Prescurtari

Ati observat cat de des folosim prescurtari ca sa mascam suvoaiele de sentimente sau stari pe care le traim la un moment dat? Mai bine spunem „Aham” sau „OK” decat sa rostim „Wow ce tare doresc chestia aia” sau „Credeam ca nu mai intrebi odata, DA, DA, DA, vreau si eu asta!„.

Odata cu patrunderea tot mai mare a mijloacelor de comunicare online de genul Yahoo Messenger, Twitter, facebook si alte minunatii din astea, am inceput sa avem tot mai putin contact personal cu oamenii si sa fim mai selectivi in a acorda din timpul nostru pentru discutii reale si experiente umane, fizice, traite.

Ne-am refugiat in „ok„, „oh„, aham, „sigur”, „np”, „pls”, „xoxo”, „uh”, „ha?”, „wtf?”, „dc?”, „dl” etc si ne limitam singuri trairile si expresiile prin aceste mijloace de coercitie verbala, care insa ne robesc si ne limiteaza incetul cu incetul si spiritul si inima.

Din cauza starilor de tristete si impotenta de a schimba ceva, resemnarea ne aduce astfel de „cuvinte” in vocabular si ne sufoca. O sa murim oare? Sau o sa ne trezim si o sa vrem sa TRAIM din nou?

Da la o parte cojile de portocale si gusta miezul zemos al vietii. Nu accepta clonari idioate care numai aparent ajuta la „exprimare”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.