Fara seva

Nu stiu ce se intampla in ziua de azi. Nu stiu nici de ce se intampla asta, insa parca la toate varstele, oamenii si-au pierdut seva. Nu mai avem consistenta, nu mai avem adancime.

Daca se discuta la masa despre asistenta din Giulesti si bebelusii aia amarati, si noi sarim in povesti. Daca se vorbeste in vreun context despre satanism , rapid si acolo ne bagam in seama. Daca cineva langa noi e la telefon cu avocatul si respectivul ii explica niste termeni legali, iute si in aia ne bagam nasul, noi evident stiind mai multe de pe google si youtube decat profesionistul care a terminat dreptul si mai are si o groaza de ani in spate de practica.

Pe toate subiectele si in cat mai multe circumstante ne place sa ne adunam si noi dar nu avem seva la nimic. Orice intrebare primim, dupa prima faza in care noi ne „bagam in seama”, nu mai stim sa raspundem lasandu-ne dezarmati si fara cunostinte destule. Pentru ca nu suntem pregatiti?

NU! Pentru ca nu ne intereseaza intr-adevar. Pentru ca nu ne chiar pasa, dar no… daca toata lumea aia face, eu de ce as face nota discordanta? Eu de ce nu as juca in hora deja formata? De ce sa ma apuc sa imi creez universul meu adanc si plin de real si concret, cand deja existentul simplism si banal e peste tot in jur?

De ce sa nu zambesc si eu la suprafata si sa par fericit si implinit, ca doar nu ma costa nimic, nu?

Oare?

Oare care sacrificiu e mai mare? Acela de a fi livid si uscat si a mima suculenta sau de a deborda de cascadele de viata din tine si a sta posomorat sa nu „jignesti” starea moarta a vecinului?

Articol din categoria: De suflet