Imi place sa am momentele mele de liniste si lipsa de ganduri, la volan, seara sau noaptea, si sa nu mai am in fata nici un gand, nici o imagine sau scenariu care sa ma intristeze.
Sufocati de familie, sarcini de serviciu, obligatii si responsabilitati, deseori ajungem sa traim robotic si inghesuit, molcom si fara vlaga. Pornim cu avant si murim pe parcurs.
Nu sunt de parere ca viata trebuie traita numai in viteza, pe acceleratie, dar sunt momente in care trebuia sa faci sprint. Am zambit cand saptamana trecuta, mergand la service cu bolidu’, imi zice mecanicul sa mai „birjalesc” si eu frumusetea aia de masina, ca e pacat sa las masina sport sa functioneze sub capacitatea maxima.
Asa-i ca facem la felsi in viata? Esti impulsiv, pasional, vulcanic si te multumesti cu faramituri ca sa „fie bine” si sa faci „ce trebuie”, pentru a nu „crea scandal”. Nu ai nevoie de scandal. Mai bine lasi de la tine. Mai bine te injosesti. Mai bine nu mai ai respect pentru tine, dar e important ca ceilalti sa te aclame, asa-i?
Imi bag acceleratia in ea viata si ma duc sa dau o tura de viteza.
Articol din categoria: De suflet
1 comentariu