How much love is enough love?

…sau:

Te poti satura din ce ai fara sa cauti in lunch-box-ul celuilalt de langa tine?

Stiu ca toti cautam relatiile si parteneriatele perfecte sau cat mai complete. Am invatat de mici ca trebuie sa deosebim lucrurile in pozitive si negative, si avem, fiecare, propriile reguli de traire pe pamantul asta.

Ai fost vreodată curios să vezi cum absoarbe o bucată de sugativă cerneala?

La început impactul e minor, abia tangential. Insa, pe masura ce fiecare picatura de cerneala din stropul neatent lasat pe hartie trece in noul mediu absorbant, devine un suvoi, un flux nestavlilit, impregneaza si „murdareste”… insa wow… ASTA chiar e scopul sugativei: sa se murdareasca si sa absoarba cerneala de oriunde. Ciudat de adanc asa-i?

Cat de multa iubire e destula? Cat de mult poti iubi si sa te lasi iubit incat sa nu mai existe nimeni altcineva caruia sa-i poti acorda atentie? Cat timp ar trebui sa investesti in sugativa relatiei voastre pentru ca aceasta sa nu poata fi impregnata de vreun strop de cerneala din alta calimara?

Daca iubesti si esti constient de limitarile partenerului, de conditionarile cu care iti daruieste sau „rasplateste” atentia, cat de mult te lasi amagit de utopia relatiei perfecte? O sa continui din inertie si de gura lumii sa mimezi si relatia perfecta, asa cum mimezi atatea?

Ne zbatem atat de mult sa intretinem o viata publica de fatada, culta, eclectica, sofisticata, cognitiva si la moda, insa pe dinauntru murim incet. Ne uscam ca o sugativa neimplinita. Fara sa avem ceva de absorbit nu ne putem implini menirea.

Dam in fiecare zi celui de langa noi iubire, atentie, respect, timp, atentie, pasiune, intelegere si sustinere. Ce primim in schimb? Sau oare e corect sa il gandim acest proces ca pe un schimb?

E corect sa spui „iau ce pot pentru ca oricum altul nu mi-ar da mai mult?” sau e mai bine sa lupti sa il/o schimbi mai mult dupa placul tau?

O sa ajungem la un stadiu in care vom fi „cernăliţi” aşa de tare unul faţă de celălalt, încât nu o să mai avem locuri libere pe sugativa vieţii noastre, ci vom fi îmbibaţi de iubire aşa de tare cât să fie destul?

Impotriva tuturor, impotriva soartei, contrar tuturor asteptarilor si regulilor de buna crestere, de nivel social, educatie si preferinte culinare :), vei putea sa fi TU fara diluari si sa te simti impacat cu tine?

Spune-mi starea ta. Ce simti? Ce crezi? Ai in tine destula iubire, primita si oferita, incat orice altceva e un „strop” in plus pe „sugativa” ta deja saturata cu „cerneala” ?

Articol din categoria: De suflet