Ma gandeam week-end-ul care a trecut, in mijlocul unor discutii foarte interesante, ca e foarte ciudat si in acelasi timp real, modul in care evaluam noi pe cei din jur.
Cum ne uitam la colegii cu care muncim zilnic? La cel din stanga sau dreapta biroului tau? Il analizam dupa cate task-uri a reusit sa termine in timp util sau inainte de deadline? Ii adaugam bonus-uri in subconstient daca observam si niscaiva proactivitate sau altruism?
Mai trantim spre el un pic de atentie daca vedem ca e si ingrijit cu spatiul de lucru, isi sterge praful dimineata pe birou si pe monitor, tastatura etc?
Ne uitam unii la ceilalti ca la oameni, cu suisuri si coborasuri, dureri si bucurii, impliniri si dezamagiri, zile bune si zile de rahat?
Am in jurul meu oameni care sunt colegi de treaba, buni profesionisti, dar la care inca nu le-am descoperit latura umana. Si nici nu ma intereseaza neaparat s-o fac.
La fel, am oameni a caror latura umana, calda, te motiveaza sa vrei sa cunosti mai multe despre ei si profesional.
Exista si o a treia grupare, a celor care atat profesional cat si uman, ii simti ca dau tot ce pot, se exprima usor, pot fi intelesi complet si nu lasa loc de interpretari. Nici in codul scris si nici in expresia sentimentelor sau personalitatii lor.
Pe ce principii, deci, evaluam oamenii de langa noi? Ce conteaza mai putin si ce primeaza?
Faptul ca e un bun profesionist il face mai valoros, chiar daca nu are nici o disciplina personala, respect de sine sau față de ceilalti si nici nu simti ca ai vrea sa cunosti mai multe despre cineva așa de sterp și searbăd?
Pe ce principii, deci, evaluăm oamenii de lângă noi? Lângă ce etalon îi așezăm ca să-i măsurăm? Te mulțumești să dai bună ziua și să fugi repede în colțul tău? Te provoc să te miști și să scuturi obișnuința și rutina cu care te-ai acoperit. Trezește-te din ațipirea care te-a cuprins.
Fă lucrurile, azi, diferit. Fii tu! Vorbește tu. Nu vreau să aud replici „corecte” și cuvinte „potrivite”. Vreau să știu că ești TU in fiecare silabă, în fiecare respirație.
Nu suntem perfecți, niciunul. Nu merităm nici o slavă. Putem doar să decidem să ne bucurăm de ce avem azi și să luăm lucrurile pe rând.
Nu e numai task-ul meu sau numai sarcina ta, it takes two to tangle, sau nu așa rămăseserăm ințeleși?
Welcome to the planet
Welcome to existence
Everyone’s here
Everyone’s here
Everybody’s watching you now
Everybody waits for you now
What happens next
What happens next
I dare you to move
I dare you to move
I dare you to lift yourself up off the floor
I dare you to move
I dare you to move
Like today never happened
Today never happened before
Welcome to the fallout
Welcome to resistance
The tension is here
Tension is here
Between who you are and who you could be
Between how it is and how it should be
I dare you to move
I dare you to move
I dare you to lift yourself up off the floor
I dare you to move
I dare you to move
Like today never happened
Today never happened
Maybe redemption has stories to tell
Maybe forgiveness is right where you fell
Where can you run to escape from yourself?
Where you gonna go?
Where you gonna go?
Salvation is here
I dare you to move
I dare you to move
I dare you to lift yourself up off the floor
I dare you to move
I dare you to move
Like today never happened
Today never happened
Today never happened
Today never happened before
Articol din categoria: De suflet
1 comentariu