E frig mare

De cateva zile in Cluj e un frig de crapa pietrele. Cred ca nu numai in Cluj. Toate diminetile incep cu raportari de prin toate orasele tarii cu temperaturi de -12, -16 etc. E frig mare.

Ies dimineata din casa, imbracat si infofolit bine, cu haine groase (desi fara manusi si caciula, ca nu le suport) si ma duc rapid direct in masina, unde pun caldura pe 26-27, la ventilatie maxima si las sa se incalzeasca. Dupa vreo 10 minute sun sotia, sa coboare cu copiii. Si ei 3 imbracati gros, dar venind aproape in fuga spre masina, stiind ca intre caldura din scara blocului si cea din masina, tre sa scape repede de „gerul” de afara.

Pornim spre gradinita sa-i lasam pe copii si inainte de a ajunge, pe marginea strazii dintre blocuri, un amarat doarme aproape inghetat intr-o forma de beton.

Cu ce sunt eu, sau oricare din voi care cititi randurile astea, mai bun ca amaratul ala? Ce am eu „extra” de merit sa am casa mea, caldura in ea, sa nu am datorii si sa nu fie cazul sa raman pe strada… la -17 grade!!!!! …..?

De ce merit eu sa am mancare in fiecare dimineata, pranz si seara pe masa si el nu apuca poate cate 2-3 zile sa „imbuce” nimic, decat poate ceva resturi de la gunoaie sau ce ii mai arunca unul-altul care trece pe strada?

De ce mie mi-e bine si cald noaptea si el ingheata in frig?

De ce trec de multe ori pe langa astfel de oameni si parca mi-am obisnuit ochii sa nu-i mai vada. La fel ca si in cazul banner-elor de pe website-uri, ajungi la un moment dat sa le ocoloesti inconstient, fara sa le mai dai atentie, citind doar textul articolulului sau paginii respective, fara sa bagi macar de seama ca ai si bannere pe pagina.

Incepem sa devenim din ce in ce mai imuni la ce altii nu au si sa ne obisnuim sa avem si gata? Ne intereseaza doar persoana noastra si … fuck the rest?

Da, stiu, imediat o sa zici „Ce ma Val, ce ne iei asa?! Doar eu fac pomana, dau la saraci, intind o mana la nevoie…”

Stiu ca faci asta, altfel deja nu mai erai la randul asta din textul de fata, deja ai fi inchis fereastra adspedia din browserul tau cu gandul „idiotul, se ia el de mine…”

Stiu ca donezi si participi in actiuni caritabile si am vazut si zilele astea dovezi de neimaginat, ca romanii se unesc si ca stim sa daruim.

Ma intreb atunci de ce e asa frig inca „afara”? De ce avem in noi atata „foc” si „afara” nu se prea observa? De ce ne e frica sa nu fim luati de fraieri, incat nu ne mai deschidem inima pentru nimeni. Nu ne mai lasam purtati de simtamintele din noi, ci aplicam teoreme si axiome comportamentale, tactici de gesticulatie si intonatie, in asa fel incat ceea ce transmitem si e perceput in afara, sa ne puna intr-o lumina „politically right” tot timpul?

E frig afara, e al naibii de frig… dar in „casa” ai caldura sau e doar ceva artificial? Te incalzesti la un foc viu sau scurmi intr-o cenusa care nu mai are de mult vapaie, ci doar nist  jaratec afumand, muribund?

E frig afara. E frig mare, asa-i?

Articol din categoria: De suflet