Brusc, ai disparut

Uneori vinerea este cea mai aglomerata zi din saptamana, desi multi, deja din a doua ei jumatate, se si vad deja cu un picior in week-end. Taskuri peste taskuri, grad mare de ocupare, nu ai timp sa graiesti o vorba sau sa mai povestesti si altceva cu colegii, decat despre job.

Fiecare cu task-ul lui, „fiecare cu ale lui„, fiecare adancit in ceea ce considera easy pentru el to do, lezne de efectuat si cu ROI maxim. Ne afisam in birou cu zambetul de „Hi team, what a splendid day!” si ii asiguram pe toti cei cu care interactionam, cu o multitudine de cuvinte ca „I got your back„.

Insa…

Daca vreunul dintre colegi iti cere ajutorul sa localizeze vreun document, ii arunci un „e pe portal” si l-ai lasat in ceata.

Daca cineva intr-un meeting cu managementul are o idee mai buna sau poate curaj mai mult sa rosteasca gandurile incalcite din capul ala „bleg”, automat te simti ofensat si crezi ca iti vrea „scaunul”.

Daca e sa spui insa sincer ceva, mutenia e lege de aur. Mut si gata. Nu scoti o vorba. Cand persoana cu care ai conflictul sau aparentul conflict e de fata, subiectele de discutie nu il includ niciodata. Cand restul pleaca, il abordezi discret cu „oare de ce e asa de greu sa putem discuta despre taskurile astea?„, de parca ar fi vorba de rocket science, nu de niste amarate de orgolii si incapatanari personale.

Suntem specialisti in a spala putina, a o da intoarsa si a spune ca „totul e ok” indiferent cata grasime e pe gulerul de la camasa sau cata negreala sub unghii.

Cand nu suntem bagati in seama, din diferite motive, dam din coate si incercam sa ne afirmam, sa vedem ca suntem vazuti, ca existam, ca si noi contam.

Cand primim atentie si cand aceasta incepe sa-si inteteasca intensitatea, brusc, ai disparut. Pui frane, hai s-o luam usor, ce tot in curu’ meu esti etc …

Bagam promisiuni si asigurari mai ceva ca ING. Dar nu livram, ca deh, „fiecare cu ale lui„. Ce furtuna, ce umbrela, ce protectie, ce „lasa ca voi fi acolo, voi avea eu grija de tot, iti promit” … brusc, ai disparut, no show, absent.

Where you at??

Ah, si am inteles, era „all about the climb” … nice, ce sa mai zic?

Articol din categoria: De suflet