Stiti ca doar limba romana are cuvantul „dor”? Nici o alta limba din lume nu identifica starea asta de a-ti lipsi cineva cu un singur cuvant.
Englezii au „I miss you!”, germanii „Ich vermisse dich!” etc
M-apuca uneori un dor. Un dor greu de verbalizat si imposibil de descris. Mormantul ei e departe si nu pot merge des, dar … „nu stiu altii cum sunt, insa mie cand mi-e dor…” de mama, vorbesc cu ea. Ii „arat” nepotii pe care nu i-a cunoscut niciodata, ii „povestesc” despre realizarile mele pe care nu a apucat sa le traiasca si stiu ca acolo unde e, se bucura.
– pentru tot ce m-ai invatat
– pentru urechelile meritate
– pentru sfaturile bune
– pentru interminabilele plimbari pe faleza Muresului explicandu-mi diferentele dintre baieti si fete
– pentru rasetele de la 5 dimineata in tren spre Arad, cand era ticsit de navetisti morocanosi si tu imi spuneai ca plecam in „expeditie la municipiu'” 🙂
– pentru sandviciurile cu sunca care mi le strecurai in geanta cand nu ma uitam
– pentru inghetata de pepene care o mancam cand ieseai de la serviciu
– pentru felul in care imi spuneai din ochi ca ma iubesti cand eram cu „gasca” (ca sa nu ma faci „baiatu’ mamii”)
– pentru visele care mi le sadeai in suflet cu acele „oare cum ar fi sa poti si tu sa…”
– pentru rugaciunile tale care ma urmareau de cand ieseam din casa pana eram din nou seara la masa de cina
– pentru ca m-ai invatat sa cant la chitara
– pentru ca nu doar m-ai nascut, ci m-ai facut om…
Multumesc mama! 🙁
