A mai trecut un an. Ce facem in 2012?

Sunt inca in concediu pana in 15 si deci mai rar cu Social Media, desi mai „trisez”, recunosc. Copiii au si ei vacanta, sunt cu mine acasa. Relaxare, jocuri, discutii, distractie, … relaxare. Oh, am mai zis relaxare? E bine si de doua ori.

Am vazut ca multi s-au grabit fie din 28-29 decembrie sau chiar din 1 ianuarie sa scrie pe blog. Eu oricum scriu rar, doar cand simt, asa ca nu cred ca va este cu suparare ca abia in 6 ianuarie scriu primul articol. Il scriu pentru ca mi s-a pus ultimul strop pe lista de „TO WRITE” care o construiam mental, ascultand cantecul pe care vi-l dau si mai jos, interpretat cu sufletul si abia mai apoi cu vocea, de Paula Seling. Acesta a fost „capacul” pus peste oala aburinda de idei si a generat „explozia”.

Nu stiu daca 2011 a fost un an extraordinar pentru tine. Nu stiu daca a  fost unul brutal sau malitios. Nu stiu daca ti-a adus realizari si bucurii sau boala si suferinta. Stiu insa ca 2012 a inceput de cateva zile, si e ca un caiet „dictando” alb, nescris si cu foile la dispozitia noastra. Depinde doar de noi ce vom scrie pe hartie. Sta doar in puterea noastra ce decizii luam si spre ce piscuri sau văi ne setam compasul, sa navigam.

2011 a fost pentru mine un an tumultuos, de departe zis. A fost plin de evenimente, de schimbari si transformari personale, de relatii, de informatie, de job, de prieteni si trairi. Am fost nevoit sa renunt la prietenii in care trageam singur la un car destinat pentru mai multi si sa zic la revedere unor oameni care asteptau doar „Da, sigur, te ajut!” de la mine, fara sa simt ca ar fi gata sa faca la fel vreodata (desi nu o ceream).

In 2011 am vazut schimbari in lume si evenimente care mi-au aratat ca nu pot sa sper la mai bine si la zile cu soare in viitor, ci sa stau cu cei dragi in jurul meu, gata pentru orice, dar cu inima satisfacuta ca am facut tot ce se putea mai bine, la momentul oportun si cu intensitate maxima.

2012 nu il vad ca o trambulina, nici macar ca o cumpana a apelor, ci doar o mare panza pe care fiecare poate picta ce doreste. Nu am planuri marete sau cincinale utopice. Vreau sa traiesc la maxim fiecare secunda, sa fiu atent la ce vorbesc si sa fiu selectiv la ce ma implic. Sa filtrez drastic orice efort depus, incercand sa fiu sigur ca merita munca mea.

Nu o sa pot, am realizat si eu pana la urma, sa-i multumesc pe toti. Dar voi incerca sa-i multumesc pe cei care conteaza pentru mine.

Nu voi putea atinge perfectiunea, dar imi propun sa fiu atat de bun cat se poate, in toate care conteaza… pentru mine.

Nu vreau sa fiu frumos, ma multumesc sa am sanatate. Nu vreau sa primesc Like-uri, cat ma intereseaza un „Multumesc!” sincer. Nu vreau sa pasesc pe ape, am un prieten care o face mai bine. Nu vreau nemurirea, sper sa traiesc destul cat sa imi vad copiii realizati si la casa lor si sa ma bucur de ei si realizarile lor.

Nu-mi trebuie batai pe umeri de forma si zambete ranjite, prefer sa-mi spui in fata cand iti place sau displace ceva din ceea ce fac sau ce sunt.

Nu ma ajuta cu nimic sa fiu interesat de ce are vecinul meu, mai bine economisesc energia aia si „trag” pentru mine. Nu, nimeni nu te ajuta dezinteresat sau pe gratis, asa cum fac eu, e vremea ca in 2012 sa invat si asta.

Nu-mi propun sa fiu mai bun ca nu stiu cine, vreau sa ma straduiesc sa dau e ce am mai bun. Atat tine de mine.

Nu-mi propun sa salvez lumea, dar vreau in 2012 sa pot genera destul interes in oameni cu inima mare din Romania, incat sa avem cate o locatie Shoe Box in fiecare judet. Ce am vazut si anul asta in oameni e miraculos: tineri si batrani, copii si varstnici, luand din putinul lor si daruind pentru cei care au si mai putin. MINUTATII romani cu inima sensibila pe care i-am intalnit si in 2011… ei sunt oamenii pe care vreau in 2012 sa ii numesc prieteni.

Nu imi propun sa fug dupa autografe, dar stiu ca multi „titrati” ai zilei ma vor ajuta sa propag ceea ce imi propun in activitatile umanitare si sociale in 2012.

Imi propun sa imi vad limitele, sa-mi cunosc zonele slabe si sa NU o intind dincolo de rezistenta maxima. Mai bine un lucru mai mic si mai putin „grandios”, dar facut complet si corect, decat o mie de proiecte incepute si lasate de izbeliste.

Nu am capital, de nici un fel, nelimitat, nu sunt Superman, tu crezi ca esti?

Citeste versurile astea in cel mai de suflet grai romanesc si asculta „A mai trecut un an„, cu Paula Seling:

A mai trecut un an, s-a dus…
Si-n veci n-o sa mai vie
Si cati crestini ne-au parasit
Si cate suflete-au pornit
Cu el in vesnicie.

Asa trec anii dupa ani
Si duc cu ei la vale
Si pe bogati, si pe sarmani
Pe mame dragi, lasand orfani
Si tot ce afla-n cale.

In anu-acesta poate treci
Si tu, iubite frate.
Vezi zilele sa le petreci,
Caci acolo pe unde mergi,
Vei fi-ntrebat de toate.

Si ce folos de-ai castiga
Aicea lumea toata
Si sufletul ti l-ai uitat
Caci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodata.

O, Dumnezeule Ceresc
Rugamu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Si-n anul care va veni
Sa ne ajuti, Parinte!

Acuma, dincolo de :fieca”-urile de sezon si alte texte scrise doar ca sa ia ochii, dar care nu trec dincolo de retina macar, ce sa mai vorbim sa te atinga la suflet, ce iti doresti TU pentru 2012?

• Ce vrei sa faci?
• Ce vrei sa realizezi?
• De ce vrei sa te lasi?
• Ce vrei sa reusesti?
• Unde vrei sa ajungi?
• Cat vrei sa dormi?
• Cu cine vrei sa te intalnesti?
• Pe cine ai vrea sa cunosti?
• Cu cine vrei sa nu te mai certi?
• Cu cine trebuie sa te impaci?
• Pe cine vrei sa iubesti mai cu foc?
• Pe cine ar trebui sa vizitezi?
• La cine ar trebui sa renunti?
• De la cine ar trebui sa-ti ceri iertare?
• Pe mormantul cui ar trebui sa asezi o floare?

Daca macar la o singura intrebare din cele de mai sus simti instantaneu ca ai raspuns, scrie-l rapid in zona de comment-uri de mai jos, repede pana nu il uiti sau te gandesti ca „mai bine nu il scriu”.

Nici macar nu iti cer sa iti dai numele real, scrie ce vrei si ce simti. I dare you!

Articol din categoria: De suflet