E putin trecut de ora 2 noaptea, Hannah s-a trezit si a scancit, in stilul caracteristic, ca vrea apa.
Nu era cuvantul „apa” ce rostise ea, nici macar nu cred ca era vreun cuvant. Era un mormait neinteligibil, specific insa, pe care in ani de „antrenament” am decis ca inseamna „vreau apa”.
M-am dus sa-i pun apa in paharul „asignat”, am mers la patul ei, i-am soptit la ureche „hai sa bei apa pui” si, cu ochii inca inchisi (cred ca si de trei sferturi adormita) s-a ridicat in fund, a baut fix o inghititura, mi-a zis „te iubesc tata” si s-a intors cu spatele si s-a pus pe somnoreala, asa cum o vedeti in poza.
Nu pot descrie ce simti, ca parinte, la orice ora din zi sau din noapte, cand auzi cuvintele alea.
Va poftesc sa incercati experienta si sa sharuiti mai departe !
Articol din categoria: De suflet
1 comentariu
Nu știu ca și părinte cum e, încă, dar pot să spun în calitate de proaspătă mătușă și viitoare nașă că nu e sentiment mai frumos decât acela când o vezi în primele minute de la naștere. Emoția pe care o simți e de nedescris. Și încă câte mă mai așteaptă.