Aceasta postare vin ca si raspuns la articolul postat de Cabral acum dimineata pe blogul sau.
Neata Cabral!
Ieri la Webstock ajunsesem cu o mare durere de cap in sala. Si un pic intarziat (era deja vreo 8:40 cand am ajuns), pentru ca taximetristul care m-a luat de la hotel a trantit portbagajul cat eu inca eram aplecat sa imi pun valiza acolo.
Am salutat pe cine cunosteam, am facut cunostinta cu cateva persoane noi si am mers pe locul „ParAvion” rezervat.
Tu ai urcat pe scena. Da, recunosc, ma asteptam sa rad, sa ne distrezi, sa ne intretii, sa te faci ca ploua si totul e roz. Nu ca te-as simti ca fiind superficial. Deloc. Ci pentru ca … la asta parca se astepta lumea.
Ai ales sa incepi cu o eticheta/constatare/titlu socant/a. Ai ales sa produci rumoare si suspans. Ai ales sa fii dur si direct, concis si fara poleiala. Ai ales sa transmiti si nu sa comunici, sa vorbesti si nu sa trancanesti, sa insufli si nu sa exemplifici.
Nu stiu daca blogosfera romaneasca s-a băşit sau nu, dar stiu sigur ca romanii inca au suflet si pun mana de la mana sa ajute, atunci cand sunt chemati s-o faca. Am vazut nshpe cazuri de-a lungul anilor in proiectul nostru ShoeBox, dar si in alte campanii in care m-am implicat. Ai vazut si tu, sunt sigur.
Cred ca ne lipseste insa un factor de coagulare, o cauza sau cauze comune. Ne lipsesc motivatiile adanci, de introspectie, de profunzime. Ne place sa dam un Like si un Share, retweet sau pin si consideram proiectul „bifat”. „Am ajutat/m-am implicat si eu” auzim asa de des.
Cand doamna Mia a vorbit ieri pe scena la Webstock simteam ca vorbeste unei multimi care nu o prea intelege. Parca era in fata unui mare zid si batea in el cu betigase de urechi. Ba chiar multi se grabeau sa iasa afara sa prinda un loc bun pentru infulecat l apranz, in timpul in care altii in jurul meu isi ascundeau o lacrima. Pentru ca nu ai cum sa fii om si sa nu ti se stranga inima auzind nu despre un nou gadget sau o strategie SEO sau ce mai stiu eu ce, ci despre povestile de succes ale unor minunanti copii nascuti sa fie ratati, insa salvati sa ajunga exemple de urmat in societate.
Da, iti dau dreptate cand zici ca blogosfera s-a băşit, dar asta pentru ca tu ai nas s-o adulmeci. Altii stau bine-merci in cloaca si se drogheaza cu numarul de Like-uri. Vorba lui Vali, nu mai stii cine sunt: azi scriu tampenii, maine scriu serios, apoi iar se apuca de magarii.
Asa cum ne furam unii altora articolele, asa cum copiem pozele de pe Google Images si asa cum ne petrecem chinuitor de mult timp inventand titluri bombastice pentru articole anoste si seci, tot asa vom avea si „comunitatea”. Vom mirosi greu a băşini. Si proverbialul „pute, pute da-i caldut” nu se va mai aplica multa vreme.
Care-i solutia deci?
Articol din categoria: De suflet, Parenting, Social Media
4 comentarii
Solutia? 1+1+1+1, nu… 1 si altul, si inca unul, si tot asa…
Cand vom avea chef sa miscam muntii… o sa fugim cu ei in carca. Pana atunci stam la poale si ne vaitam ca viata e greu…
Poate un dus rece era ceea ce trebuia, poate nu. Local, la Cluj suntem foarte activi toti si ne sustinem reciproc, nu stiu exact culisele blogosferei bucurestene…