Imi amintesc de multe ori de cuvintele raposatei mele mame: „Fa bine si vei primi si tu bine inapoi, cu exceptia relelelor pe care le vei primi si daca nu faci nimic„. Un bine primit la momentul oportun face cat 1000 de fapte bune promise, dar care nu le-am primit niciodata.
Am incercat, si incerc in continuare in viata, sa fac bine. Atat cat pot si prin cate mijloace mi se aranjeaza in drumul meu. Dar la fel de mult, imi dau seama ca primesc si eu bine de la altii. Facut ca si rasplata la ce am dat eu sau pur si simplu fara vreun motiv anume, un bine primit este un motiv de bucurie, de exprimare a recunostintei, de spus in „gura mare” si altora.
Am citit postarea lui Cristi despre „Binele care inspira bine” si mi-a placut ideea de a veni si a mentiona lucruri care le-am primit de la cineva, la un anumit moment in viata. Solutii daruite, ajutor oferit, vorbe de motivare spuse sau orice alt fel de bine primit.
O sa mentionez aici doi oameni care mi-au facut bine. Doua situatii la ani si ani distanta una de cealalta, in care doua persoane din jurul meu m-au ajutat concret: prima pentru o situatie personala si a doua pentru proiectul meu de suflet, ShoeBox.
Un bine primit personal
Era 30 aprilie 2004. Lucram la Bechtel si a doua zi venea 1 mai. Toti americanii din echipa de management urmau sa plece o saptamana acasa (nu mai retin de ce anume, parca sarbatoreau si ei ceva sau poate era doar concediu – la ei Labor Day nu e un motiv de zi libera) si eu si sotia vroiam sa mergem la ai mei la Arad pentru acel weekend. Nu aveam masina atunci, iar persoanele care primeau masina in proiect erau doar directorii de departamente si managerul de transport. Ma gandeam sa cer imprumut masina de la colegul si prietenul Gigi, cum ii spuneam noi, Marius Dragoste pe numele real. Un om care intotdeauna m-a ajutat si in aspectul asta si altele.
In mijlocul acestei framantari interne (cum sa fac rost de masina, imi trebuia ceva solid sa pot merge la tara cu ea etc) intra Bret Nisson, managerul departamentului nostru la acel moment si ma intreaba, tinandu-si eterna doza de Red Bull in mana, „So, what are you planning for this weekend Val?”
I-am zis ca as vrea sa merg cu sotia si copilul la ai mei la tara, in Arad, dar ca incerc sa gasesc o masina de imprumut. M-a intrebat ce „succes” am avut in aceasta cautare si a zambit cand am zis ca nu am gasit inca nimic, adaugand la final: „Why don’t you get my SUV for the weekend?” Urma sa fie plecat o saptamana oricum. Mi-a crescut inima. Puteam sa o parchez acasa, nu trebuia sa ma gandesc sa o duc in parcare la Turda in fiecare seara.
Poate parea un gest minuscul, insa acel Why don’t you get my SUV for the weekend? a fost asa… un cadou venit la momentul cel mai oportun si intr-un context in care nu am cerut eu. A fost un bine primit personal, pentru ceva ce aveam nevoie atunci si m-a ajutat sa am o saptamana in tihna.
Un bine primit pentru un proiect
ShoeBox este proiectul meu de suflet. L-am pornit impreuna cu sotia si cativa prieteni dragi, in ideea de a ne educa copiii sa fie darnici si sa imparta cu cei din jur din tot ceea ce au. Dar mai mult de atat, datorita imensului raspuns al comunitatii, am ajuns ca in 2013 sa fi putut da cate un cadou (o cutie de pantofi frumos ambalata, umpluta cu bunatati) la peste 30.000 de copii din Romania si nu numai.
Totul a pornit in 2007, in Cluj. Cu o idee mica, aplicata local. Nu am gandit deloc un mega-proiect sau o extindere in afara orasului. Insa vreau sa multumesc unui om care mi-a deschis ochii si de la care am primit un mare bine. Numele lui este Cornelius Brody, fondator si CEO iQuest, compania unde lucrez de mai bine de 7 ani. Vazand potentialul de crestere al acestui proiect, Cornelius mi-a oferit toata sustinerea logistica a iQuest si astfel din 2008 am putut deschide primele centre ShoeBox locale, in afara Clujului (unde deja aveam tot la iQuest centrul de colectare): Bucuresti, Brasov si Sibiu.
A fost un bine primit la momentul cel mai prielnic si care a pornit frumoasa nebunie a extinderii ShoeBox in 66 de orase si 107 centre de colectare. Un bine pentru care iti multumesc, Cornel!
Te rog sa imi spui pe o mica poveste personala, un bine primit. Asta pentru a arata ca binele poate inspira bine.
Articol din categoria: De suflet
0 comentarii