…hai fiti sinceri: cati dintre voi nu ati folosit din 1995 incoace fraza asta?
McDonald’s Romania la 19 ani
Pe cand eram inca la liceu si traia si mama, pleca la Bucuresti o data la 3 luni la sedinte la minister. De fiecare data revenea acasa cu o punga plina cu hamburgeri. Erau „incaruțați”, erau reci si cand venea dimineata pe la 6 acasa, dupa o noapte petrecuta pe tren, scotea sandviciurile din punga, le baga in cuptor cateva minute sa se re-incalzeasca si mirosul ne trezea si ne adunam toti 3 fratii in bucatarie si mancam cu pofta si ne povestea ce tare e la „Bucuresti, la McDonald’s.
Mama s-a stins, din nefericire, in ’99, inainte sa ma vada casatorit, insa McDonald’s a pastrat un loc special in sufletul meu.
In 2002, cand am cerut-o pe Oana de nevasta, am pus inelul intr-un Big Mac, in McDonald’s la Piata Mihai Viteazu in Cluj, cu participarea din „culise” a angajatilor de acolo care deja ne stiau masa din colt, de dupa intrare, unde stateam de obicei. La aceeasi masa, Oana a zis DA.
11 ani mai tarziu merg cu Luca, baiatul nostru, in unele dimineti cand nu are ore, sa luam micul dejun tot la Mac, #cabaietii – nu suntem niste dependenti de junkfood, eu zic altcumva: ne place sa stim ca putem intra undeva sa mancam intr-un loc curat, ordonat si serviti de profesionisti.
Desigur ca si cu „mec-ul”, ca si cu orice altceva, trebuie masura si consideratie, insa pentru mine va exista intotdeauna o rezonanta aparte a acestui brand. Pentru ca momentele si oamenii cei mai dragi mie, ii asociez cu el, si asta nu se poate cumpara cu placinte sau inghetate gratuite.
La multi ani McDonald’s Romania!
0 comentarii