Am decis sa renunt la indiferenta: ies la vot

Dupa ce am implinit 18 ani, tin minte ca tata mi-a zis: no acuma esti major, poti sa te insori si poti sa votezi, ca armata se pare ca nu o sa mai faceti ca o desfiinteaza astia.

Cu insuratoarea am rezolvat, avem doi copii minunati si pot sa spun fara ezitari ca sunt un barbat, un tata, un sot si un om implinit.

Cu armata, asa cum presimtea tata, au chiar desfiintat „astia” serviciul militar obligatoriu, nu inainte de a-mi amana de 3 ori mersul la militarie, cu adeverinte de studii. Da, erau pe bune, nu aranjate.

Cu votul insa … ei cu asta e alta poveste. Tin minte ca am mers prima data la vot obligat de ai mei, ca „ce-o sa zica lumea?” daca nu ma vede si pe mine la vot etc. Nu aveam nici o tragere de inima sa merg, nu prea intelegeam de ce trebuie votat si nici nu aveam mare simpatie pentru vreun candidat anume.

Tin minte forfota din scoala, oamenii grabiti pe holuri sa ajunga mai repede, familii imbracate frumos, proaspat iesiti de la biserica, veniti sa puna stampila pentru viitorul tarii. Un fel de fala, de mandrie, de „uita-te la noi” se citea pe chipurile lor, pe cand, prin comparatie, eu ma gandeam ca oare ce caut acolo cand oricum „nu schimba nimic votul meu” ca „astia deja si-au rezolvat treburile”.

Am ajuns apoi, in 2000, printr-un concurs de imprejurari, sa fiu in echipa de campanie a unui candidat cu sanse reale (credeam eu) de a deveni presedintele Romaniei, un presedinte care nu venea din lumea politicului, cea manjita si insalubra. Fiind studenti si cu „remuneratie” mica, am acceptat generoasa oferta de a deveni membru in staff-ul de campanie si mi s-a alocat zona Moldovei. Aveam multe porti deschise si am ajuns sa vorbesc cu multi oameni despre „candidatul” nostru care avea sa scoata Romania din groapa. Am ramas insa dezamagit cand am vazut lucruri care nu cred ca le pot spune inca, insa care mi-au aratat ca nici pe departe nu se rezuma votul la acea stampila pusa intr-un chenar, mai ales cand prezenta la vot e scazuta.

De atunci, iata, timp de aproape 15 ani am fost 100% apolitic, impotriva oricarei forme de interactionare cu acesti indivizi care se numesc politicieni, care faceau parte, pentru mine, dintr-un regn infect fata de care cea mai buna abordare era aceeasi ca a oamenilor din vechime cand vedeau apropriindu-se de ei pe cineva cu lepra: stateau departe.

Si iata ca suntem in 2014, astazi romanii sunt chemati la vot sa isi voteze presedintele. Omul care pentru cel putin 5 ani de zile va incerca sa repare tara asta. Asa ca am decis sa renunt la indiferenta: ies la vot.

Fiecare probabil ca are un preferat din cei 14 care vor fi prezenti pe buletinele de vot. Fiecare a incercat, dupa posibilitatile financiare, sa-si faca reclama, sa isi faca cunoscute platformele electorale, sa spuna alegatorilor de ce merita sa fie alesi ei in detrimentul contracandidatilor. Unii au facut-o murdar, josnic si mizerabil.

De sa sa votam astazi?

Cele mai mari fraude electorale se pot „rezolva” tocmai in baza absenteismului la vot al cetatenilor. Pentru ca raman o zdroaie de buletine de vot „in alb” pe care se pot rezolva niste voturi pentru cine „da mai mult”, dupa intelegere.

Prezenta masiva la vot va incurca mai multe scenarii decat iti poti da seama si va crea un vald de dorinta de schimbare. Cei dintre noi care suntem niste absenti de „traditie” de la vot, asa cum am fost si eu 15 ani, mergand acum la vot, vom influenta si pe cunoscutii si prietenii nostri care stateau si ei acasa.

Eu cu vine sa votez?

Nu va spun cu cine sa votati din cei 14 candidati, pentru ca nu as fi obiectiv, insa va spun cu cine NU votez eu: Victor Ponta. Nu pot vota cu un mincinos si un plagiator.

Bai frate cand eu lucram 2 job-uri si Oana a nascut pe Luca, primul nostru copil, iar eu inca ma luptam sa termin facultatea la FF, mergan ziua la serviciu si rugandu-ma de sefi sa ma lase sa ajung la examene, nu am copiat nici macar o data. Nu mi-am furat caciula si nici nu am apelat la „mila” profesorilor, desi mai toti erau intelegatori cu situatia mea.

NU! Am muncit, am tras pe branci, am luat cate joburi am putut. Cand banii castigati in tara mi-au fost insuficienti sa pot tine familia, am plecat afara si am lucrat. Am tras de la rasarit si pana la apus, am muncit de mi-au sarit ochii din cap, dar nu am furat si nu am inselat pe nimeni. Cum sa invete copiii si tinerii nostri sa fie corecti, sa se lase de combinatii si furt, cand din fruntea tarii le zambeste omul care a dovedit ca furand si mintind poti ajunge in varf.

Cand iesi in fata tarii, dupa ce ai fost dovedit ca impostor si mincinos, cerandu-le cetatenilor acestei tari, batute de furtuni, sa te voteze ca presedinte, nu meriti decat o mare palma peste fata vazand sutele de mii de romani care voteaza… pe altcineva.

Asadar, eu NU VOI VOTA CU PONTA. Inca mai am principii, desi nu ma pot lauda cu averi sau relatii.

Va indemn deci pe toti cei care ma cunoasteti personal sau ati auzit de mine, sa iesiti la vot. Mergeti cu familia, luati-va copiii si nepotii cu voi, explicati-le de ce votul este cea mai puternica palma trasa politicienilor care cred ca pot dormi si fura fara sa-i traga cineva la socoteala.

Duceti-va copiii fara drept de vot cu voi, explicati-le ce faceti, aratati-le lumea care vine acolo, indiferent ai cui sunt partizani, spuneti-le ca dincolo de meniul de McDonald’s sau masinuta si papusica noua care si-o doresc, cel mai important lucru este ca in tara sa fie un presedinte demn, cu valori morale intacte si care sa nu plece capul, ca prima optiune, in orice conflict, ci sa stea in picioare pentru tara si pentru popor.

Cu cat vom intelege noi, ca parinti, ca trebuie sa ne educam copiii sa fie buni patrioti, sa sustina democratia si drepturile democratice, sa deschida ochii si sa vada manipularea din faşă, cu atât vor fi tot mai greu de prostit de generaţiile viitoare de politicieni.

sursa foto: DIGI 24

Articol din categoria: Generale