Emanuel faţă în faţă cu Social Media

Totul a plecat de la aceasta fotografie publicata pe Facebook pe 26 mai 2015, pe la pranz:

Emanuel are 17 ani. M-a întâmpinat la intrare in KFC, in centrul Clujului, cu un buchet de flori de câmp în mânã, spunâ…

Posted by Valentin Vesa on Tuesday, May 26, 2015

Aşa cum am promis, revin cu nişte detalii despre Emanuel.

În primul rând vreau mulţumesc tuturor celor care miaţi scris aici un comentariu sau pe privat şi v-aţi exprimat părerile.

Unii m-aţi certat pentru am fost „fraier”, alţii pentru m-am „lăudat” cu ce am făcut sau pur şi simplu că, pentru un om de „online”, nu m-am documentat mai bine înainte de a-l ajuta pe acest băiat.

Alţii (recunosc cu bucurie, cei mai mulţi) miaţi trimis aprecierile voastre şi unii chiar am văzut aţi dat mai departe povestea, cu acelaşi sens pe care am şi vrut i-l imprim iniţial: fie doar un mic exemplu despre cât de uşor poate fi, pentru fiecare dintre noi, ajutăm pe cineva.

Aşadar, va spuneam că am rugat-o pe casieriţa de la KFC de la care am cumpărat meniurile să îmi spună dacă Emanuel se va fi întors a două zi, aşa cum a promis, cu un telefon de care îmi spunea că îl deţine un vecin, pe care să îi arate domnişoarei poză cu acei copii care au mâncat ce le-am trimis.

Până aici ştiţi deja dacă aţi citit mesajul meu ataşat fotografiei de pe Facebook.Între timp, unii dintre voi care deja aţi ajutat această familie, fie cu campanii de presă locală, strângere de ajutoare şi bani etc, m-aţi contactat că să îmi spuneţi că nu tot ce mi-a spus mie Emanuel e adevărat.

Ba chiar am ajuns să aflu numărul de telefon al mediatorului şcolar de la liceul unde Emanuel merge(a) la şcoală, care mi-a spus situaţia actuală „la zi”.Emanuel este într-adevăr un băiat cu nevoi speciale, aşa cum e şi întreagă lui familie. Nu are 8 fraţi, ei sunt 4 sau 5 de toţi. Nu era foarte clar mediatorului numărul exact, dar era sigur din nenumăratele vizite la ei acasă, că restul până la 8 erau verişori care locuiesc în aceeaşi casă, dacă se poate numi casă.

Părinţii nu lucrează amândoi la o firma care ridică gunoaiele stradale din Cluj Napoca, aşa cum mi-a spus mie. Tatăl lui este un foarte înrăit fan al lui Bahus şi mama încearcă să aibă grijă de copii din ajutorul de la stat pe baza legii 416.

Ieri seară am primit, deşi nu mă mai aşteptăm, un mesaj de la casieriţa din KFC care spunea astfel:

image1

Referindu-mă deci strict la situaţia care mi-a prezentat-o mie, cu cei 8 fraţi şi împreună cu el fiind flamanzi, povestea lui s-a adeverit. Restul …


 

Despre el s-a scris mai întâi pe Ziar de Cluj, în formă iniţială, de unde lumea a aflat de caz şi s-a implicat. Apoi se pare că băiatul şi-a adaptat povestea un funcţie de situaţie şi persoană întâlnită.

Am primit tot felul de mesaje de la cei care au citit postarea mea. Pe 90% dintre ei nu îi cunosc, deci nu pot să garantez pentru ceea ce mi-au scris. Însă am vorbit cu oameni care, aşa cum v-am spus mai sus, îi cunosc familia şi cazul.

Ca rezumat, continui să cred că am procedat uman şi creştineşte, ajutându-l. Faptul că nu a cerut bani ci mâncare pentru el şi „fraţii” lui, mi-a mers la suflet şi mi-am deschis şi eu sufletul.

În continuare cred că, poate fiind mai precauţi puţin ca mine, şi voi puteţi să găsiţi astfel de ocazii lângă voi, zilnic. Oportunităţi de a va implică pozitiv şi marcant în cotidianul unui sărman care vă cere o bucată de pâine sau un pahar cu apă.

De asemenea, cred că Emanuel are o şansă de a fi ajutat să se întoarcă la şcoală şi să-şi poată încheia mediile şi anul şcolar cu bine. Aş vrea să îl întâlnesc din nou şi să discut cu el să vedem de ce a tot schimbat povestirile atât. Aş vrea să vedem cu ce îl putem ajută să îşi achite, dacă asta îşi doreşte, o şcoală de mecanici auto sau nişte cursuri, poate chiar să găsim un service auto care să îl lase să lucreze sau măcar să facă ucenicie acolo.

Din ce îmi spunea mediatorul şcolar, Emanuel e foarte corect şi cinstit şi niciodată nu a încercat să fure sau să îşi însuşească ceva, indiferent de contextul tentant în care s-a aflat de nenumărate ori.

Da, cred că oricare din noi putem fi la un moment dat că Emanuel. Ajunşi într-o situaţie critică, puşi la zid de societate, marginalizaţi de ceilalţi pentru că nu avem o poziţie socială relevanţă.

Cred că putem avea eşecuri care să ne transforme în ceva ce nu ne dorim să devenin. Poate că dacă cineva s-ar fi ocupat de el de mic, să-l înveţe ce e bine şi ce e rău şi să-i insufle respectul pentru adevăr şi corectitudine, nu ar fi ajuns aşa.

Nu ştiu. Nu am răspunsuri. Nu vreau nici să-l scot sfat şi nici să-l condam.

Vreau doar să trag un semnal de alarmă pentru noi toţi, de a ne uita în noi şi de a încerca să vedem ce putem face pentru copii că Emanuel.

Dacă ai noştri copii sunt bine, sătui, sănătoşi, hrăniţi şi dorm la căldură pe un pat moale, poate ne-ar face un imens bine interior să ne ridicăm ochii şi la alţii, care, pe la colţuri de bloc, ne cer o coajă de pâine.

Numa’ zic.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.