Un cuplu din Romania si mesajul vocal care le-a dezvaluit povestea de dragoste

Am avut ieri o zi destul de agitată, cu multe drumuri cu mașina de colo-colo. Ca de fiecare dată, ascultam în mașină Europa FM și la un moment dat, în timpul emisiunii Europa Express, aud un mesaj transmis de o doamnă, care mulțumea soțului ei pentru tot ceea ce face pentru familia lor.

M-a impresionat așa de tare această intervenție că am publicat comentariul de mai jos pe Facebook, imediat ce am reușit să parchez undeva:

https://www.facebook.com/valentinvesa/posts/10154161930523642?notif_t=like

Nu m-am putut opri aici, însă. Prin Alexandra am aflat numele și nr de telefon al Ancăi, doamna despre care facem vorbire. Vroiam să văd ce a motivat-o să sune, eram curios să aflu povestea acestui cuplu.

Mă întrebam ce fel de om o fi soțul ei. Mă gândeam că pe ei doi sigur îi leagă ceva foarte puternic sau trec printr-o perioadă deosebită. Nu se putea ca un astfel de gest al soției lui să iasă din nimic, dintr-o relație rece.

Așa că am pregătit „câteva” întrebări și am sunat-o. Restul e mai jos:

1. Ascultaţi des Europa FM?:

Da, aproape zilnic

2. De când sunteţi casatoriţi?

Din 2010

3. Aveţi copii?

Da, 2 fetiţe.

4. Când v-ați hotărât să sunați la numărul emisiunii Europa Express?

Auzisem la radio despre inițiativă și mi-am spus că e o oportunitate, știind că și Adrian ascultă Europa FM în mașină. Și că o să fie sigur o surpriză plăcută.

5. Erați singură când ați apelat?

Da.

6. Când şi unde a auzit soţul dvs mesajul?

Astăzi (20 aug 2015) în maşină.

7. Care a fost reacţia lui?

M-a sunat imediat și s-a bucurat de surpriză. Acum așteaptă să audă și el înregistrarea din nou, pentru că a fost foarte emoționat când a auzit-o la radio și nu a reținut tot mesajul.

8. La radio ați vorbit foarte pe scurt. Puteți detalia motivele pentru care ați sunat și ce anume face soțul dvs, ca să fiți determinată să faceți acest gest?

Consider că trebuie să mulțumim celor dragi cu orice ocazie. Să ne oprim o clipă din goana noastră zilnică, și să fim recunoscători celor din jurul nostru. Familia noastră este o familie cum sunt multe familii din România + avem 2 fetițe, rate, facturi de plătit și de multe ori, suntem depășiți financiar. Am ales să rămân acasă cu fetița cea mică, Miruna, ca să mă ocup de creșterea și educația ei. Nu vreau să ne vedem copii doar seara, câteva ore, într-o atmosferă tensionată dată de oboseală și grijile zilnice. A fost un compromis, o decizie foarte grea. Soțul meu și-a luat un al doilea loc de muncă, practic vine din tură de noapte de la primul servici, se schimbă și pleacă la al doilea servici. Lucrează și în weekend. Primul servici, cel de bază , este de bugetar. E obosit, dar nu se plânge niciodată. Se gândește intotdeuna la ceilalți, și mai apoi la el – de fiecare dată când are o zi liberă dăm o fugă la țară să-și ajute părinții. Nu știu de unde își ia energia, vine acasă, doarme jumătate de oră și apoi se joacă cu cea mică. Are în el un fantastic spirit de sacrificiu pentru binele familiei, pe care îl moștenește de la tatăl lui, care și-a crescut demn și frumos cei 5 copii. De aceea simt că trebuie să-i mulțumesc în fiecare zi pentru ceea ce este.

Am învățat, în timp, că partea financiară nu este cea mai importantă și că suntem norocoși că avem o viață așa frumoasă, împreună.

9. Unde ați fost în concediu împreună ultima dată?

La mare, vreo 3-4 zile, în iunie, la Năvodari.

10. Dacă ar fi să vă amintiți acum cel mai trist și cel mai fericit moment din viața de cuplu, care ar fi acestea?

– momentan, cel mai trist lucru e că nu avem casa noastră încă, stăm cu chirie, dar nu suntem singurii în situația aceasta și am învățat să fim recunoascatori pentru ce avem.

– momentul cel mai fericit cred că a fost când am venit acasă cu cea mică de la spital, el a luat-o în brațe și în acel moment mi-am dat seama că el e pregătit să fie tătic.

Povestea lor, așa cum spunea și Anca mai sus, este povestea mea și poate a ta. Povestea miilor de familii de români care se străduiesc să-și crească copiii frumos, învățându-i să respecte munca, prin propriul exemplu. Părinți care nu trăiesc în lux, însă au învățat să se bucure de fiecare firimitură de odihnă pe care viața le-o scoate în cale.

Și cum astfel de momente sunt rare, nu pentru că sunt puține, ci pentru că sunt dincolo de bugetele celor mai mulți dintre noi, de cele mai multe ori vacanța sau odihna sunt lăsate pe ultimul loc. Dar să nu uitați dragi părinți: copiii voștri au nevoie de voi sănătoși, nu să vă poarte prin spitale.

Articol din categoria: De suflet