Eram pe trecerea de pietoni în Mănăștur, lângă Billa, când aud o mamă strigându-și copilul, cu care trecea de mână:
– Unde te uiți, mă copile, după avioane?
Aștept să trecem strada, fac fotografia de mai sus, și-apoi îi spun mamei:
– Da doamnă, uitați-vă și dumnevoastră, chiar sunt două avioane!
Băiețelul s-a uitat la mine cu un zâmbet care îi deschidea toți porii. Acele câteva secunde de „instant ratification” fiind întrerupte de smucitura mamei, care l-a tras să plece în drumul lor.
Dar am marcat momentul și cred că băiețelul a simțit că, în sfârșit, și altcineva vedea avioanele alea, nu doar el. ?
Articol din categoria: #OameniDeLângăNoi, Proiecte
0 comentarii