Emanuel, ghioceii, zâmbetul și primăvara

Vi-l mai amintiți pe Emanuel?

Pentru că era ultima zi de februarie a lui 2017 și pentru că era vreme frumoasă afară, ieri am ieșit la ”pozat” prin oraș. Eram cu camera în mână și mă pregăteam să intru în Biserica Sfânta Treime, vis-a-vis de Casa TIFF. Când îl văd. Sau el m-a văzut primul, nu mai știu.

Era în fața bisericii, pe trotuar și vindea ghiocei. Mă recunoaște, mă salută respectuos, mă întreabă ce mai face ”doamna”. Și cum mai e micuța (pentru că ne-am mai întâlnit pe stradă, când eram cu Hannah noastră).

Îi spun că toată lumea e bine și îl întreb dacă merge la școală, așa cum mi-a promis. Aflu că da, doar că având ore de după-masa, folosește diminețile ca să vândă ghiocei sau mai lucrează pe la Sisters, ajutând ”pe-acolo”. Vreau să îi dau 10 lei să își ia un sandvici bun. Refuză. Dar îmi oferă el ceva: ”luați un buchet de ghiocei, să duceți la fetiță”.

Iau ghioceii și intru în biserică. Nu era nimeni. Pun ghioceii pe bancheta din fața mea, dar aratău prea bine ca să nu-i fotografiez. Fac fotografia de mai sus. Apoi în biserică intră o doamnă care abia se mișca, cu 2 cârje.

Trece prin spatele meu, intră în bancă și se așează în tăcere. Plânge încet, cu capul plecat în piept, dar mi-am dat seama că e plâns doar după alte câteva cadre trase în biserică, fără nici o reacție din partea femeii, care părea să nici nu audă zgomotul declanșatorului de la aparatul foto, destul de zgomotos pentru tăcerea mormântală din biserică.

Înainte de a ieși, m-am apropiat de doamnă, i-am lasat ghioceii și i-am urat o primăvară cu soare. M-a strâns în brațe, cu lacrimi în ochi și mi-a spus:

”Nu știu dacă apuc să trec de primăvară, dar azi sigur e cu zâmbet!” Am plecat rapid pentru ca mă năpădeau emoțiile.

Mirosea a tristețe, a lacrimi și a spital. Mi-am adus aminte de mama și de cum a plecat și ea dintre noi, pe fast forward, după o scurtă, însă grea suferință.

Ce ne rămâne de făcut? Să fim atenți la #OameniDeLângăNoi și să dăm astăzi ghiocei, mărțișoare și zâmbete tuturor doamnelor și domnișoarelor.

Articol din categoria: De suflet