Prima dată a apărut Shazan, cel din dreapta. Apoi, cu pas grăbit pe nisipul fin al plajei, a pășit și săltărețul Saheeh.
Știind de la ghid că smartphone-ul e un lux rar întâlnit în Sri Lanka, mai ales la niște puștani ca ei, credeam că au o oglindă în mâini și se joacă cu reflexiile ei.
Când s-au apropiat de mine, am observat că de fapt e un telefon și că încercau să își facă un selfie în care să se vadă și oceanul din spatele lor.
Acesta e momentul în care eu am declanșat, iar Shazan m-a zărit (vedeți ochii lui?)
În câteva minute au venit vreo 20 din grupul lor, le-am făcut și poze de grup și individual, fiecare în ce poziții a dorit.
Vorbeau între ei numai ei știu ce, râzând în timp ce se prosteau ca pruncii în diferite poziții ”la pozat”. I-am întrebat ce fac pe plajă, dacă stau la același hotel cu mine etc.
Erau veniți din satul învecinat, frumos îmbrăcați toți, ca să își facă selfie-uri pe plajă pentru că la liceul lor s-a organizat un fel de cerc de prietenie cu alt liceu din India. Iar diriginta le-a cerut să își facă poze să le trimită la vecinii lor indieni.
Cum doar Shazan avea smartphone, au închiriat cu toții un bus și au venit cam 20 km până la plajă, unde el trebuia să-i ia pe toți ”în chip”.
Urmează să trimită niște fotografii, zic eu smerit (
?), mult mai decente decât cele pe care și le-ar fi făcut ei, pentru că tocmai le-am trimis pe emailul lui Shazan, toate pozele mele cu ei.
0 comentarii