Când am început proiectul ShoeBox, cu 11 ani în urmă, aveam un vis. Era simplu și, totuși, complicat. Visam să motivez românii să facă voluntariat, să facă bine, să se implice în a schimba realitățile triste ale celor de lângă noi.
„Voluntariat” era un cuvânt nou, desprins parcă din filmele de afară, fără un înțeles real la noi. Poate de asta eu nici nu am folosit termenul prea mult, de-a lungul anilor, în campaniile ShoeBox. Vorbeam doar despre „a face bine”, „a ajuta”, a ”avea grijă de aproapele nostru”, care aproape era, în cazul nostru, copilul pentru care nu cumpără nimeni nici un cadou de Crăciun.
Aveam să aud ani mai târziu, în interviuri și abordări ale oamenilor care deja făceau voluntariat în ate proiecte, că ceea ce făceam noi se numea de fapt așa. Și m-am bucurat. Pentru că mi se umplea sufletul de bucurie să văd că ceea ce mi-am dorit – să văd românii începând să facă voluntariat ca și cum ar fi un lucru cotidian, perfect natural – începea să devină realitate.
Faci voluntariat?
Dar motivul pentru care am decis să scriu acest text este altul.
Atunci când cineva dorește să deschidă o nouă locație de colectare ShoeBox, avem pe site un formular ce trebuie completat cu câteva detalii. Persoana respectivă, la întrebarea „Unde ai auzit despre proiectul ShoeBox?” a răspuns „Cluj, când eram studenți”:
Poate fi un detaliu nesemnificativ pentru unii, însă eu m-am bucurat tare mult să văd că, expuși fiind în Cluj, proiectului nostru, au mers acasă și nu doar că au căutat o locație ShoeBox, ci au chiar cerut să deschidă una.
Cel mai frumos rezultat pentru cineva care dorește ca acest fenomen să meargă mai departe, sunt acest fel de gesturi pe care încep să le văd tot mai des întâmplându-se.
Tu faci voluntariat?
Lasă un comentariu cu numele proiectului și linkul unde îl putem găsi. Voi aproba toate comentariile cu astfel de proiecte, ca să poată găsi cât mai mulți voluntari.
0 comentarii