Țin minte că încă trăia mama, iar eu eram în clasa a 9-a când am “plănuit” să mergem să vedem Castelul Corvinilor, la Hunedoara.
Anii au trecut, am uitat și eu, și probabil că și ea, de planul nostru și apoi, la câțiva ani după, s-a îmbolnăvit și a plecat dintre noi.
Apoi, orice aveam planificat și era, într-un fel, legat de ea, am cam pus undeva în sertarele din spate ale memoriei. Însă s-a întâmplat că, săptămâna trecută, am reușit să ajungem cu Oana și copiii să vizităm castelul.
Am stat câteva ore înăuntru, colindând încăperile, diferitele etaje și turnuri, reacționând la diferitele informații pe care le poți auzi din aplicația mobilă folosită ca și ghid.
M-am bucurat să-mi văd copiii interesați de istoria țării noastre, fiind bucuroși să fie împreună cu noi și cu prietenii noștri și ai lor (hello Simona Ilies & trupa!), dar, dincolo de orice, am încercat un sentiment de împăcare, că am „isprăvit” planul făcut cu mama, acum 23 de ani.
Ce am vrut să spun, de fapt, este să nu amânați planurile pe care le faceți cu persoanele dragi și să încercați să petreceți cat mai mult timp împreună cu ele.
Deși repet un evident clișeu, nu știm niciodată cât timp mai avem împreună.
Articol din categoria: De suflet
0 comentarii