O săptămână în Bucovina

Mănăstirile din Bucovina erau pe lista de călătorie a familiei noastre de prea mult timp. Am ajuns luna trecută în zonă, împreună cu niște prieteni, iar experiența a fost mai mult decât deosebită. Deși am călătorit în plină pandemie, cu reguli de distanțare socială și cu bun simț, am reușit să avem un timp fain.

Dacă te întrebi ce poți să vezi într-o săptămână în Bucovina, citește mai departe. Încerc să alcătuiesc o listă cu locurile pe care le-am vizitat noi. Voi adăuga detalii pe care le consider utile și, desigur, păreri personale.

Toate distanțele și timpii de mers se vor considera la condusul legal, cu maxim 50km/oră în localități.

Ziua 1: Colibița și Vatra Dornei

Am plecat de dimineață de la Cluj spre Colibița. Unde am ajuns după un drum de aproximativ două ore și jumătate. Aici este frumos de văzut lacul (fie de pe drumul ce trece peste baraj – de la șoseaua principală cotiți stânga – fie din parcarea motelului, de peste drum de insulița din partea de dreapta a lacului. Bineînțeles, nelipsitele fotografii, ca să marcăm momentul așa cum se cuvine.

De aici am pornit spre Vatra Dornei, unde am ajuns la câteva minute înainte de a pleca ultima cursă cu telescaunul. Costul unui bilet este de 25RON, iar călătoria durează cam o oră. Au fost 60 de minute de absolută relaxare și încântare. Sunt secțiuni în care telescaunul trece printre pâlcuri de brazi și nu auzi absolut nimic altceva, decât sunetul rotițelor de la brațul scaunului, ce trece pe sub stâlpii de susținere. O experiență pe care o vei retrăi și la coborâre. Neapărat de încercat.

Următoarea destinație, înainte de a merge spre Câmpulung Moldovenesc, unde aveam cazarea, a fost satul Ciocănești cu celebrele sale case încondeiate. Nu te aștepta la nu știu ce centru turistic sau o industrie în sine. Am parcat mașinile în fața clădirii primăriei, care se află fix lângă secția de poliție (ambele clădiri, desigur, încondeiate și ele), pornind apoi la pas pe strada principală și scăldându-ne ochii și lentilele camerei foto cu ceea ce vedeam.

Deși motivele decorative nu prezentau mari diferențe, de la o casă la alta, cu siguranță diversitatea de aici, pe oricare parte a drumului te uitai, este copleșitoare.

După vreo două ore de colindat și fotografiat, ne-am îmbarcat înapoi în mașini și am pornit spre Câmpulung Moldovenesc. Faci cam două ore, dacă mergi „legal”.

Ziua 2: Câmpulung Moldovenesc

După micul dejun, ne-am gândit să mergem la Muzeul Arta Lemnului și Muzeul Lingurilor. Dar, având în vedere situația actuală, erau închise. Așa că am mers să vizităm Muzeul Ouălor Încondeiate din Vama. Biletul costă 10 RON/persoană. Orar: 10:00 – 18:00.

Nu puteam să fim în zona Rarăului, fără să ajungem și la Pietrele Doamnei și Vârful Rarău, nu? Se poate parca la Hotel Alpin Rarău pentru doar 5RON pe zi. Plata se face direct pe drumul de acces, la „un băiat”, poziționat strategic la intrarea în parcare. Dacă ai nevoie, la terasa de lângă parcare se poate merge la baie.

Peste noapte am rămas tot în Câmpulung Moldovenesc.

Ziua 3: multe mănăstiri 🤓

Drumul de la Câmpulung Moldovenesc la Moldovița îți ia cam o oră. Și în Moldovița poți vizita un muzeu al ouălor încondeiate (orarul este de la 09:00 la 18:00).

Ziua 3 a fost, așa cum am spus mai sus, plină de vizite la mănăstiri. Prima pe care am vizitat-o a fost Mănăstirea Moldovița. Aceasta are și un muzeu, ce poate fi vizitat între 09:00 și 17:00.

Călătoria cu Mocănița Huțulca este o experiență de neuitat. Trenulețul cu cele câteva vagoane pleacă din gara Moldovița la 10:00, 12:00, 14:00 și 16:00, iar turul durează undeva la două ore și jumătate. Trenulețul face o oprire de aproximativ 40 de minute la capătul liniei, în Argel, unde te așteaptă bunătăți tradiționale locale, proaspete (le vezi fiind pregătite din vagon, în timp ce trenul se oprește în gara mică, pe fundalul șuieratului locomotivei cu aburi) și alte obiecte ce pot fi achiziționate de la negustorii și meșteșugarii locali.

Următoarea destinație pe lista zilei a fost Mănăstirea Sucevița. Aceasta e deschisă vizitatorilor între 07:00 și 17:00. Din Moldovița se ajunge la Mănăstirea Sucevița în aproximativ 15 minute.

Odată ieșiți din mănăstire, am mers să vedem atelierele de ceramică neagră, de la Marginea (09:00-18:00). Ajungi de la mănăstire la ateliere cam într-un sfert de oră. Aici treaba a fost cam comercială, există un magazin de prezentare la intrarea pe proprietate și un atelier mare în curte, unde poți intra să privești meșterii lucrând. Roți electrice, treabă un pic cam modernă. De aia zic despre locul acesta că l-am simțit mai comercial, așa.

Mănăstirea Putna, următoarea pe lista noastră, este deschisă pentru vizitatori între 09:00 și 19:00. Este o locație impresionantă. Ștefan cel Mare este înmormântat aici. În incintă există, de asemenea, un muzeu foarte bogat în exponate.

La foarte scurtă distanță, de câteva minute cu mașina, poți ajunge să vezi chilia lui Daniil Sihastrul. Eu am văzut-o doar în cartea de istorie (sau română?!) în clasele primare. Foarte interesant ar fi să citești atent inscripțiile de la fața locului, care spun povestea. O să vezi și fotografii făcute de-a lungul secolelor, cu vizitatori de mai departe sau de mai aproape, care au venit în pelerinaj la chilie.

Ziua 4: Voroneț, Stupca, Suceava

Am pornit de dimineață de la Putna spre Voroneț. Drmul durează cam o oră și jumătate. Destul cât să-ți bată inima tare și să aștepți cu nerăbdare să vezi faimosul albastru de Voroneț. Mănăstirea Voroneț se poate vizita între 8:30 și 20:00. Aici am avut parte de o experiență foarte frumoasă, când una dintre măicuțe, foarte în vârstă și cu har, ne-a împărtășit din istoria mănăstirii, ne-a dat sfaturi și ne-a urat de bine la drum, care pe unde se va duce după ce vom fi ieșit de acolo. Vorbitul ăla sfătos, dar cu pace. Cu mici aluzii, făcute cu dragoste, despre fusta prea scurtă a unei domnișoare, care se chinuia să-și acopere capul cu un văl, în timp ce măicuța îi spunea că din picioare i se vede prea mult 😅.

Știai că există casa memorilă Ciprian Porumbescu (deschisă pentru vizitare între 10:00 și 18:00) la Stupca, în apropiere de Voroneț? Și un muzeu (cu orar între 10:00 și 18:00. Am fost singurii vizitatori la ambele locații. Mă gândeam că sigur e datorită pandemiei. Dar doamnele curatoare, atât de la casa memorială, cât și de la muzeu, ne-au spus că nu mai merge aproape nimeni. Mai ales tinerii și copiii.

Adevărul e că am tot auzit aceste vorbe peste tot în Bucovina. Cei tineri, adolescenții și copiii nu mai merg (sau nu mai sunt duși, după caz) să viziteze locuri cu însemnătate istorică și spirituală pentru români. Simplificăm, poate, ca părinți destinațiile călătoriilor de familie după prezența wifi-ului și free parking. Uitând să ne reconectăm (noi) și să-i lăsăm să descopere (pe copiii noștri) adevărata Românie. Cu oamenii ei, cu istoria ei, cu cultura și limba fiecărui ținut. Dar hai, că ne lungim. Mergem mai departe.

Drumul de la Voroneț la Suceava se parcurge cam într-un ceas și, astfel, iată-ne ajunși la cetatea de Scaun a Sucevei.

Am ajuns la Mănăstirea Dragomirna (deschisă pentru vizitatori între 08:00 și 18:30) fix pe când măicuțele pregăteau mâncarea. Aproape nimeni prin curte sau mănăstire. Foarte frumoasă construcția, îngrijit locul. Ah, de aici neapărat să cumperi miere🐝, făcută local.

Ziua 5: Ipotești, Cetatea Neamțului, Humulești, Hanul Ancuței, Mănăstirea Agapia

În Suceava m-am trezit dimineața cu această priveliște la fereastră:

După un mic dejun foarte bun, făcut de gazda noastră, originară din Ineu (eu fiind din Lipova, ne-am spus unul altuia vecini), am pornit spre Ipotești, să vedem casa memorială Mihai Eminescu (deschisă între 09:00 și 17:00) și lacul. Ne-am plimbat pe aleile din jurul lacului, dar avertizare: NU veni pe-aici fără cremă sau spray anti-țânțari, că nu poți rezista atacului constant. Ce am remarcat este faptul că lumea aruncă gunoaiele și în lac și pe alei. Destul de prost întreținut locul. Există, ca niște puncte de speranță, nuferi pe lac, aproape sufocați de buruieni și alte mizerii.

• 

• 

• 

• 

De la Ipotești, am pornit spre Cetatea Neamțului, drum ce îl vei parcurge cam în două ore. Se poate vizita între 10:00 și 18:00.

• 

• 

• 

• 

• 

De aici în 10 minute ajungi la Casa Memorială Ion Creanga, din Humulești (deschisă între 10:00-18:00). Aici chiar că am fost surprinși de cât de multă lume era. Cum regulile de distanțare socială erau în efect, puteau intra maxim două persoane în casă, dădeau rapid o tură și ieșeau, pentru ca să poată intra alții. Deci destul de pe fast-forward. Dar e un moment de revenire, în suflet, la zilele copilăriei și la Amintirile din Copilărie, ale lui Creangă.

• 

• 

• 

Se făcea seară, așa că ne-am îndreptat spre Hanul Ancuței, la intrare în comuna Tupilați, unde ne-am omenit bine. Unii chiar foarte bine.

• 

• 

• 

Ziua 6: Agapia, Văratic

La Mănăstirea Agapia poți vizita atelierul de pictură și covoare, iar pe partea cu pofta de mâncare te poți delecta cu șerbetul de Agapia. Sorry, nu am apucat să fac fotografii cu șerbetul… uneori se întâmplă asta când e prea gustos ce mănânc, recunosc 😅.

Cea mai frumoasă mănăstire din tot ce am văzut, este, cu siguranță aceasta!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Lângă mănăstirea Agapia, la câteva zeci de metri, se poate vizita casa memorială Alexandru Vlahuță. Acesta venea aici “în stațiune”, împreună cu prietenii și familia. Maicile găteau pentru ei și se consuma foarte mult vin🍷.

• 

• 

• 

Distanța dintre Târgu Neamț și Piatra Neamț este de 47 km, deci faci cam o oră pe drum. Am rămas peste noapte la Piatra Neamț.

Ziua 7: Piatra Neamț, Cheile Bicazului, Lacul Roșu

Am început ziua la Piatra Neamț cu o tură în celebra telegondolă. Călătoria până sus pe Pietricica durează vreo 15 minute, iar sus locul oferă o priveliște de 360 de grade către împrejurimi și oraș. Există și o platformă/terasă pe care poți să îți faci fotografii și se poate merge pe jos și la noua pista de ski, care (încă) e în stadiu de construcție.

Am încercat o pizza la felie pe stradă, undeva înainte de Turnul lui Ștefan, am uitat cum îi zice la loc, dar a fost extraordinar de gustoasă. Așa, hrăniți, am mers apoi să vizităm muzeul memorial Calistrat Hogaș, Orarul de acces este între 10:00 și 18:00. O experiență care mi-a plăcut enorm. Omul ăsta a făcut atâtea pentru învățământul românesc și mai ales pentru cadrele didactice. Felul lui de a susține profesorii și de a se asigura că au fonduri și resurse este greu de egalat. Merită, dacă ești în învățământ, să îi studiezi viața și activitatea. Multe de învățat de la el despre cum să te lupți pentru drepturile cadrelor didactice.

Bineînțeles că nu puteam să nu mergem să vedem și Turnul lui Ștefan cel Mare, dacă tot eram în Piatra Neamț.

Pe drumul înapoi spre Cluj am venit pe Cheile Bicazului și am sperat să oprim la Lacul Roșu puțin. Dar am anulat totul, pentru că pe chei era o coloană imensă, înceată, de mașini (era weekend, deh!) și de oameni care nu respectau niciun fel de distanțare socială. Parcați complet aiurea pe marginea șoselei, și așa îngustă și aglomerată, îngrămădiți la tarabe și pe lac… parcurgerea celor câtorva kilometri mi s-a părut un calvar. NU recomand să treci pe acolo în weekend. Deloc.

Cazări

Nu am menționat nimic despre cazări, pentru că am vrut să te poți concentra pe ce poți face și ce ai ocazia să vezi acolo. Dacă există interes, lasă-mi un comentariu și adaug o listă a cazărilor alese de noi. A trebuit să alegem locații responsabile din punctul de vedere a curățeniei și a măsurilor anti-coronavirus, dar și izolare socială.

Fotografii

Toate fotografiile din acest articol au fost făcute de mine, folosind iPhone 11 Pro din dotare, cu excepția borcanului de miere (fotografiat de Oana). Nu am pus watermark pe ele, dar dacă doriți să le utilizați oriunde, gratuit, pentru a vorbi despre aceste locuri, vă rog să o faceți doar după ce ați discutat cu mine.

Mâncare

În afară de situația în care locația unde ne-am cazat avea și mic dejun, am ales să mergem pe ne-consumarea de la restaurante din orașe, având în vedere condițiile actuale. Găsești mâncare tradițională cam peste tot în Bucovina, foarte gustoasă. Locurile de cazare, de regulă, îți oferă informații despre acele locuri ce trebuiesc vizitate și unde se gătește autentic tradițional.

Drumurile

IMPECABILE. A fost cea mai revelatorie experiență de infrastructură pe care am avut-o în România. Nu știu cine și de ce etc., dar Bucovina are drumuri excelente, asfalt din ăla „ca afară”. Îți poți estima timpii de mers foarte bine, pentru că te poți baza pe un drum fără surprize „tehnice”.

Ah, era să uit:

Bucovina, nu Moldova!

Să te ferească Dumnezeu să le zici bucovinenilor că-s moldoveni.😅

Așadar, de ce o săptămână în Bucovina?

Când auzi despre o călătorie în Bucovina, de regulă lumea crede că ești „din ăia care merg la mănăstiri„. Fără să încerce să treacă dincolo de o posibilă călătorie mistică sau religioasă. Sfatul meu e să mergi, indiferent dacă ești credincios, ateu sau indecis, să vezi și să înțelegi o parte foarte frumoasă de istorie, cultură și suflet a românilor.

A merge „la mănăstiri”, cel puțin pentru noi, nu a fost o călătorie ritualică, de bifat în vreo listă de TO DO a vreunei biserici sau cult, ci o încercare de a ne cunoaște cât mai mult din identitatea națională, obiceiuri și istorie. O călătorie amânată ani de zile, dar una pe care nu o voi uita niciodată.

Articol din categoria: #OameniDeLângăNoi, De suflet, Educație, Parenting, Travel